Arhiva Naţională de Filme (ANF) - Cinemateca Română este o instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, activitatea sa fiind reglementată de HG nr. 1063/2005 şi având ca activitate evidenţa, cercetarea, colecţionarea, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului de filme, precum şi organizarea de evenimente şi promovarea culturii cinematografice în Romania, prin sălile de cinema Eforie (Jean Georgescu) şi Union (Paul Călinescu) din Bucureşti.

Totodată, Arhiva Naţională de Filme este depozitul legal pentru filmele cinematografice de orice gen, precum şi pentru alte materiale şi documente privind istoria cinematografiei naţionale şi universale - fotografii, afişe, scenarii, partituri muzicale, colecţii de documente şi alte bunuri legate de istoria filmului, conform site-ului http://www.anf-cinemateca.ro.

Arhiva Naţională de Filme, Bucureşti, 20 noiembrie 1969.

Foto: (c) VASILE RUDAN/Arhiva istorică AGERPRES

Arhiva Naţională de Filme Cinematografice (ANFC) a fost înfiinţată la 4 iulie 1957, ca organism aflat în subordinea Ministerului Învăţământului şi Culturii. Atribuţiile arhivei erau (potrivit Ordinului ministrului de la acea vreme): colecţionarea, clasificarea şi conservarea filmelor şi a oricărui material în legătură cu producţia de filme şi istoricul filmului; efectuarea de împrumuturi şi schimburi internaţionale de filme cu arhivele din străinătate; punerea la dispoziţia cercetătorilor şi a studiourilor a materialelor arhivei, necesare pentru studii documentare sau pentru producţia de filme. Primul sediu al Arhivei a fost în str. M. Kogălniceanu, în clădirea unde era sediul fostei Asociaţii a Cineaştilor (ACIN), notează site-ul amintit.

În 1959, redenumita Arhivă Naţională de Filme (ANF) a devenit membru provizoriu al Federaţiei Internaţionale a Arhivelor de Film (FIAF), iar în 1960 - membru deplin. FIAF, fondată în 1938 de către patru cinemateci (New York, Londra, Berlin şi Paris). Începând din 1965, au intrat în colecţie filmele naţionalizate în 1948 şi cele aflate în difuzare la acel moment.

La înfiinţare, arhiva deţinea 128 de filme de lung metraj şi 20.000 de bobine de filme neidentificate. În primii ani, activitatea arhivei s-a axat asupra regăsirii şi colecţionării filmelor produse în România. Ulterior, a început şi activitatea de transpunere a peliculelor de pe suport inflamabil (nitrat) pe suport acetat (non-flam), care a durat aproximativ două decenii şi jumătate, fiind arhivate astfel pelicule originale din perioada 1897-1957 cu copii de protecţie. În acelaşi an - 1965 - a fost construit primul depozit destinat păstrării filmelor, în Jilava, iar în 1972 a fost dat în folosinţă un nou sediu al depozitului de filme. Şi în prezent sediul ANF este în Jilava, pe şos. Sabarului nr. 2, unde se afla depozitele de filme şi laboratoarele de conservare şi prelucrare, dar şi cele de restaurare şi transpunere digitală a filmelor.

Arhiva Naţională de Filme, Bucureşti, 20 noiembrie 1969.

Foto: (c) VASILE RUDAN/Arhiva istorică AGERPRES

Organizarea primelor spectacole de cultură cinematografică - sub genericul "Prietenii filmului" a început la 24 februarie 1962, cu un program dedicat lui Ion Popescu Gopo. Treptat, spectacolele au devenit săptămânale şi au continuat până în 1963. În septembrie 1964 a început activitatea Cinematecii, cu un repertoriu de filme clasice, având drept scop educarea şi crearea unui public de cinematecă. Iniţial au fost 18 proiecţii pe săptămână.

În 1965, ANF a preluat Serviciul de Studii şi Documentare care funcţiona în cadrul Studioului Cinematografic Bucureşti, ceea ce a permis o diversificare a activităţilor instituţiei - de la crearea unei biblioteci de specialitate şi la constituirea unui fond de documente cinematografice pe suport hârtie (fotografii, afişe, liste de montaj, scenarii, partituri muzicale etc.) la editarea unor publicaţii de interes naţional şi internaţional ("Anuarul cinematografic" - 1966, "Cinematografia în presă" - 1967, "Actualitatea cinematografică" - 1966, "Caietul de documentare cinematografică" - 1961, "Bibliografia internaţională de cinema" - 1966).

Tot din 1965, a început activitatea comisiei pentru istoria filmului românesc, formată din reprezentanţi ai ANF, ai Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) - actuala Universitate Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) - şi ai Institutului de Istoria Artei. Cele mai importante rezultate ale comisiei au constat în achiziţionarea unor documente valoroase, în redactarea şi publicarea "Filmografiei adnotate a Jurnalului românesc de actualităţi" (1930-1948, 3 vol.), a "Filmografiei adnotate a producţiei cinematografice româneşti" (1897-1930, 2 vol.), a Simpozionului Internaţional "Arhivele de film şi cercetarea istoriografică", organizat de ANFC cu prilejul celui de-al 28-lea Congres al FIAF, care a avut loc la Bucureşti, în 1972.

Începând cu 1 iulie 1982, Cinemateca Română a fost găzduită de Sala Eforie (numită "Jean Georgescu din 1993) şi de Sala Union (numită în prezent "Paul Călinescu"). În 1991, ANF a devenit membru al Asociaţiei Cinematecilor Europeene (ACE).

Din 1999, când a fost achiziţionat echipamentul video necesar, a început procesul de digitalizare a filmelor aflate în patrimoniu, prin colaborarea cu televiziunile publice şi private, în vederea difuzării filmelor româneşti aflate în patrimoniul naţional, precizează site-ul http://www.anf-cinemateca.ro.

În 2001, au fost înfiinţate laboratoarele de conservare şi restaurare a filmelor, iar din 2008 s-au construit patru depozite noi de filme, în vederea conservării în condiţii de temperatură şi umiditate controlate.

Pe parcursul anilor, au fost regăsite filme artistice sau documentare precum "Independenţa României" (1912), "Eminescu, Veronica, Creangă" (1914), "Oţelul răzbună (1913), dar au fost recuperate şi copii ale unor filme precum "Wenn die Maske fallt"/"Când cad măştile" (1912, regia Urban Gad), "L'Agonie des aigles"/"Agonia vulturilor" (1934, regia Roger Richebe), "Venea o moară pe Siret"/"Sturmflut der Liebe" (1929, regia Martin Berger).

În urma colaborării cu arhiva de filme din Bois d'Arcy, au fost recuperate filmele "Roumanie, Terre d'amour" şi "Les Amis de Saint Hubert" (1937, regia Jean Georgescu), iar în 2002 s-a obţinut de la Cineteca Nazionale din Roma o copie a coproducţiei româno-italiane "Odessa in fiamme"/"Cătuşe roşii" (1942, regia Carmine Gallone).

În prezent, colecţia ANF include aproape 45.000 de titluri din 60 de ţări (dintre care peste 11.000 de filme de ficţiune) şi peste 125.000 de copii. Biblioteca ANF se afla în str. Dem. I. Dobrescu nr. 4-6 şi dispune de o colecţie de 25.000 de cărţi, 50.000 de periodice şi reviste, 8.000 de afişe şi peste 1.000 de dosare de producţie de film românesc, 100.000 de fotografii şi peste 500 de scenarii publicate, menţionează site-ul http://www.anf-cinemateca.ro. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)