Ortodoxe
Sf. Ap. Iuda, rudenia Domnului; Sf. Cuv. Paisie cel Mare
Duminica întâi după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 1 dR. Sf. ap. Iuda Tadeul

Romano-catolice
Duminica a 12-a de peste an
Ss. Romuald, abate; Iuliana Falconieri, fc.


Sfântul Apostol Iuda este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 19 iunie.

Sfântul Iuda, unul dintre cei doisprezece apostoli, este numit de Sfântul Apostol Matei în Evanghelia sa (13-55), alături de Iacov, Iosif şi Simon, ca fiind frate (văr) al Domnului.

Este fiul Sfântului şi Dreptului Iosif, cel care sub acoperământul logodnei a luat-o în grija sa pe Născătoarea de Dumnezeu.

La început, atunci când Iisus era prunc, Iuda a greşit mult din neştiinţă faţă de El, pe de o parte pentru că nu avea credinţă, iar pe de alta, pentru neiubirea de frate.

Din această cauză, Sfântul Iuda, ştiind greşelile sale, nu îndrăznea să se numească frate al Domnului, ci numai frate al lui Iacov, aşa cum însuşi se prezintă în Epistola sa Sobornicească: "Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov (...)" (Ep Sf. Ap. Iuda, 1, 1).

Mai pe urmă, după ce a cunoscut că Iisus este adevăratul Mesia, Sfântul Apostol Iuda "s-a alăturat lângă Dânsul cu dragoste şi ca un leu s-a nevoit cu bărbăţie pentru El" (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Iuda în cele ce greşise mai mult, în acelea a arătat mai multă îndreptare.

"El greşise mai întâi prin necredinţă, după aceea a crezut într-Însul fără îndoială şi s-a făcut Apostolul şi propovăduitorul Lui. Greşise apoi către Hristos prin neiubire, iar după aceea atât L-a iubit, încât şi-a pus şi sufletul pentru Dânsul, pentru că avea mare râvnă pentru Hristos şi dorea ca toată lumea să-L cunoască pe El, adevăratul Dumnezeu, să creadă într-Însul, să-L iubească şi să-şi câştige mântuirea" (Vieţile Sfinţilor).

După Înălţarea Domnului şi după Cincizecime, Sfântul Iuda a propovăduit pe Hristos în diferite ţări.

"A suferit multe dureri şi osteneli, trecând prin multe ţări, propovăduind pe Hristos, botezând şi încredinţând popoarele şi povăţuindu-le la mântuire. Apoi, după ce s-a dus în părţile Araratului, întorcând mulţime de popor de la înşelăciunea idolească la Hristos, a fost prins de închinătorii la idoli şi, după ce l-au muncit mult, l-au spânzurat pe un lemn în chip de cruce. Şi străpuns fiind cu suliţa de cei necredincioşi, şi-a sfârşit nevoinţa şi alergarea sa" (Vieţile Sfinţilor). (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)