Regizorul şi scenaristul Radu Bartolomeu Gabrea s-a născut la 20 iunie 1937, la Bucureşti.

A urmat cursurile Liceului "Spiru Haret" din Bucureşti. A absolvit apoi Institutul de Construcţii Bucureşti (1960) şi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) - secţia Regie film (1968). În 2004, publică, în România, volumul "Werner Herzog şi mistica renană" (premiul UCIN ex-aequo), care a fost subiectul lucrării sale de doctorat în comunicaţii sociale, susţinută la Universitatea Louvain-la-Neuve (Belgia).

Potrivit http://aarc.ro, revistă online editată de Uniunea Cineaştilor din România, în 1956 are loc un prim diferend al studentului Radu Gabrea, aflat atunci în anul II la Institutul de Construcţii, cu regimul comunist, acesta fiind arestat pentru că voia să participe, împreună cu alţi studenţi, la o manifestaţie de solidaritate cu Revoluţia din Ungaria. "După 9 luni de arest, este eliberat şi apoi readmis la Facultatea de Construcţii, pe care a absolvit-o, devenind inginer în construcţii civile şi industriale", se arată pe site-ul citat.

Mai târziu, se înscrie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Lungmetrajul său de debut, "Prea mic pentru un război atât de mare" (1969), după un scenariu de D.R. Popescu, este premiat la Festivalul de la Locarno, în 1970, şi selecţionat la "Quinzaine des réalisateurs", la Cannes, tot în 1970.

Regizorul Radu Gabrea şi actriţa Rodica Mandache la inaugurarea Teatrului Masca, Bucureşti, 13 noiembrie 2005.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU/Arhiva istorică AGERPRES

A doua confruntare cu regimul comunist are loc în 1974. Revista online a Uniunii Cineaştilor din România scrie că filmul lui Radu Gabrea, "Dincolo de nisipuri" (după un roman de Fănuş Neagu), este oprit din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Filmul a fost selectat la "Quinzaine des réalisateurs", la Cannes, în 1974. În aceste condiţii, regizorul emigrează în Germania, ţara de origine a mamei lui, în 1975. În cei 20 de ani petrecuţi în Germania, Radu Gabrea realizează o serie de filme în limba germană, printre care şi "Un bărbat ca Eva", închinat cineastului Rainer Werner Fassbinder.

Fiind una dintre promisiunile confirmate ale generaţiei '70, Radu Gabrea a mai realizat, în Germania, ca regizor, scenarist şi producător, filme de interes internaţional: "Nu te teme, Jacob!" (1981), "O făclie de Paşti" (1982), "Nonni" (1985-86) - serial TV, "Straniu obiect al dragostei" (1986), "Călătorie surpriză" (1987), "Secretul peşterii de gheaţă" (1989).

Revista online aarc.ro notează că, după 1989, se întoarce în ţară, unde regizează mai multe filme. În România, a realizat, în prima parte a carierei, "Amintiri bucureştene" (1968, lungmetraj documentar), "Urmărirea" (1971, serial TV), "Peisaj negru" (1976), iar după întoarcerea în ţară, "Călătorie surpriză" (1990, film TV), "Rosen Emil - o tragică iubire" (1992), "Noro" (2002), "Moştenirea lui Goldfaden" (2004). De asemenea, a semnat regia unui film documentar despre naufragiul vasului "Struma", prezentat, în 2000, în premieră mondială, la un post de televiziune din România.

Radu Gabrea a mai semnat regia filmului "Mănuşi roşii", lansat în cinematografe în primăvara anului 2011, şi pe cea a documentarului "Trei zile până la Crăciun", iniţial intitulat "Ultimele zile din viaţa lui Ceauşescu", lansat la 26 ianuarie 2012, ziua în care dictatorul ar fi împlinit 93 de ani. Filmul prezintă o cronică detaliată, bazată pe mărturii, documente, reconstituiri şi imagini de arhivă, a ultimelor trei zile ale cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu, înainte de executarea lor în ziua de Crăciun a anului 1989. Filmul este o ecranizare a volumului "Sfârşitul Ceauşeştilor", de Grigore Cartianu, publicat în anul 2010.

A semnat şi regia filmului documentar ''Împărăteasa roşie. Viaţa şi aventurile Anei Pauker'' (2016).

În 2002, i se acordă Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de cavaler, din partea Preşedinţiei României, pentru ca, în februarie 2011, să primească Ordinul "Crucea de Cavaler a Ordinului pentru Merite" al Republicii Federale Germania.

Ca regizor de teatru, Radu Gabrea a montat "Maria Callas - La Divina", după "Master Class" de Terrence McNally - reprezentaţie excelent primită de publicul din New York, Washington, Tampere (Festivalul Internaţional de Teatru), Helsinki, Canberra (Festivalul Cultural Internaţional), Sydney, Melbourne.

Regizorul Radu Gabrea susţine un discurs la Gala Premiilor VIP, Bucureşti, 1 septembrie 2010. 

Foto: (c) LŞIVIU ŞOVA/AGERPRES FOTO 

A mai fost critic de film la numeroase ziare, profesor de regie şi montaj la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. A fost primul preşedinte al Oficiului Naţional al Cinematografiei, cu rang de secretar de stat, înfiinţat la 24 octombrie 1997, prin Ordonanţă de urgenţă a Guvernului României. A deţinut funcţia până în anul 1999. În această perioadă, a iniţiat o primă variantă a legii cinematografiei după modele europene. A fost membru fondator al Fundaţiei "Filmul românesc".

Conform www.cinemagia.ro, între 1972-1974, a fost profesor asociat la IATC, predând Montajul. Între 1998 şi 2000, a fost profesor asociat la UNATC.

A fost căsătorit cu criticul de film Roxana (Pană) Gabrea şi a avut o fiică, Maria Magdalena Schubert, cu care a lucrat împreună la "Total TV", casă de producţie înfiinţată de el în 2000. S-a căsătorit, apoi, cu actriţa Victoria Cociaş, notează www.imdb.com.

Începând din 2011, a organizat "Mediaş Central European Film Festival (MeCEFF)", care devine un festival anual.

În 2012, apare volumul "Radu Gabrea - Biografia unei opere", scris de Călin Stănculescu.

Regizorul Radu Gabrea a murit la 9 februarie 2017.

În martie 2017, în cadrul Galei Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF), regizorului Radu Gabrea i-a fost decernat, post-mortem, un premiu "pentru întreaga activitate regizorală". AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

* Explicaţie foto din deschidere: Scriitorul Radu Gabrea este recompensat cu premiul pentru carte de cinema (Ex-aequo) pentru volumul "Werner Herzog şi mistica renană", acordat de Uniunea Cineaştilor din România, Bucureşti, 4 martie 2005.