Filmul "Întunecare", regizat de Alexandru Tatos după un scenariu semnat de Petre Sălcudeanu şi inspirat din romanul cu acelaşi titlu al lui Cezar Petrescu, a avut premiera în 1986.

"Adept al ideii că războiul este un mijloc de înnoire a lumii, personajul principal al filmului, tânărul avocat Radu Comşa, se înscrie la şcoala militară şi este trimis pe frontul Primului Război Mondial. Ca o ironie a sorţii, la întoarcere, marcat de experienţele din tranşee, nu-şi mai regăseşte locul în noua lume post-conflict, cu atât mai mult cu cât şi vederea i-a fost afectată", notează site-ul www.tvr.ro, în prezentarea filmului.

Acţiunea este plasată în perioada Primului Război Mondial, iar consecinţele acestuia îşi pun amprenta asupra destinului personajului principal, tânărul avocat Radu Comşa, care a ajuns pe front din dorinţa sa.

Referindu-se la film, regizorul Alexandru Tatos spunea că spectatorul "care a intrat în sală cu prejudecata că a venit să vadă un film ce-a tradus pagină cu pagină (sau din două în două pagini...) cunoscutul roman al lui Cezar Petrescu o să fie dezamăgit".

"Spectatorul care vine însă să vadă un film-operă-de-sine-stătătoare, bun sau prost, dar de sine stătător, inspirat după romanul 'Întunecare', care încearcă să esenţializeze sau să sublinieze idei, probleme, situaţii şi caractere din carte, transpuse prin 'ochii' realizatorilor săi şi prin mijloacele specifice artei cinematografice s-ar putea să fie satisfăcut. Ştiu că este un film mai greu de urmărit. Spectatorul doreşte îndeobşte o 'poveste', clară, cursivă, cu introducere, cuprins şi încheiere. Nu va găsi aşa ceva - cel puţin în maniera în care a fost obişnuit. Dezvoltarea resorturilor filmului de la premiza că Radu Comşa îşi revede viaţa în secundele premergătoare gestului său final (condensând, ca într-un auto-proces, momentele, bune sau rele, senzaţiile, crizele şi propriile învinuiri, ce l-au dus pe un drum fără întoarcere), a determinat implicit şi structura mozaicală a discursului cinematografic, a cărei fluenţă sper să rezide din subteranul ideii (sau ideilor) sugerate.", mărturisea regizorul, conform site-ului www.aarc.ro.

Scriitorul şi criticul literar Mihai Gafiţa nota, în studiul introductiv la romanul "Întunecare" (Editura Tineretului, 1969), că apariţia romanului a marcat începutul unei noi etape în dezvoltarea lui Cezar Petrescu, cea fundamentală, "care dă măsura personalităţii sale literare".

"Generaţia de atunci suferea profunde tulburări morale şi afective, convulsiile istoriei au frânt, definitiv, suflete. În roman, aproape toate categoriile sociale, reprezentate printr-un număr mare de personaje cu individualitate distinctă, îşi trăiesc drama. Cezar Petrescu înfăţişează şi efectele secundare ale războiului, consecinţele cumplite asupra mentalului, sufletelor şi destinelor omeneşti. Cu doar o zi înainte de a începe războiul, lui Radu Comşa, tânăr avocat, proaspăt logodit, 'viaţa îi apare simplă, limpede şi fără primejdii'. Pericolul, suferinţa şi moartea suflau de aproape, în ceafa oamenilor. O forţă irepresibilă din interiorul fiinţei sale îl împinge pe Radu Comşa să plece pe front. Credea sincer în necesitatea războiului. Merge la război cu nădejdea că zbuciumul, suferinţa, lupta vor aduce lumii o schimbare la faţă esenţială, vor instaura o viaţă mai demnă şi mai bună", arată site-ul https://latimp.eu.

După ce a trăit o viaţă uşoară, Radu Comşa (interpretat de actorul Ion Caramitru) este rănit pe front şi ajunge în spital, unde îşi face un examen al propriei vieţi şi conştiinţe. Războiul a răsturnat totul în jurul lui, iar Radu trăieşte iluzia că el ar putea să schimbe lumea.

"Filmul e construit dintr-o suită de flashback-uri întreruptă de câteva laitmotive: refrenul vânzătorului de ziare cu informaţii care îl plasează pe spectator în epocă, viziunea înecatului pe fundul mării, delirul pe un pat de spital, inventarul femeilor iubite sau victimelor războiului", menţionează site-ul www.cinemagia.ro.

Pelicula "Întunecare" este construită printr-o succesiune de imagini din prezent şi din trecut, în care Radu Comşa este prezentat în diferite ipostaze: ca un tânăr care este logodit dar se întâlneşte şi cu alte femei, ca un bărbat aflat în focul luptelor de pe front şi care este grav rănit, ca un fiu care se întoarce în casa părintească după zece ani de absenţă şi îşi găseşte mama moartă, ca un bărbat care rămâne desfigurat în urma rănilor din război, ca un om care îşi schimbă percepţia asupra lumii, dar acest lucru nu-i provoacă decât o mare deznădejde, împingându-l, în final la sinucidere. Una dintre imaginile care se succed îl arată înecat, pe fundul mării.

"La câţiva ani după război, un bărbat, marcat de experienţa frontului şi de faptul că nu-şi mai regăseşte locul în viaţa normală, se sinucide. În ultimele clipe, prin minte i se perindă întreaga existenţă într-o învălmăşeală de amintiri (iubiri, prietenii, promisiuni, trădări, laşităţi, etc.). Acest puzzle reconstituie destinul tragic al eroului caracterizat printr-un caracter slab şi dezorientat, prin dorinţa de a parveni, şi printr-o imposibilitate de a depăşi zona vorbelor meşteşugite dar fără acoperire practică", notează site-ul https://istoriafilmului.ro/.

Drama regizată de Alexandru Tatos subliniază "ideea greşită proferată de Comşa, care vede în război un mijloc de recuperare morală a lumii".

"Preluând obsesia fundamentală a operei popularului prozator, cineastul dezvoltă cinematografic ideea destinului individual şi colectiv acţionând ca o fatalitate asupra societăţii româneşti la început de veac. Rezultatul: o remarcabilă frescă al cărei relief este dat prin drama protagonistului, prototip al 'învinsului' ", mai scrie site-ul https://istoriafilmului.ro/.

Criticul de film Magda Mihăilescu nota, într-o cronică publicată în cotidianul "Informaţia" din 26 iulie 1986, că filmul îşi "înalţă propria sa arhitectură, una cu totul opusă 'răbdării', articulată după legile fluxului discontinuu al memoriei".

"Debusolat, văzându-şi prăbuşită scara de valori umane şi spirituale, în confruntare cu experienţa tragică a războiului, tânărul intelectual Radu Comşa îşi reconstituie, în clipele sfârşitului, oscilanta sa existenţă. (...) S-ar putea spune că avem de-a face cu o explozie dirijată, pentru că, în ciuda frânturilor ce compun întregul, adaptarea cinematografică tinde către o structură de corp rotund către o ciclică mişcare, corespunzătoare unei anumite simetrii a ideilor, intens valorificată de regizor; forţa morală a războiului, în care credea protagonistul - şi nu numai el - s-a dovedit o iluzie, una dintre multele întreţinute de societatea începutului de secol XX.", scria Magda Mihăilescu.

Criticul remarca faptul că prima conflagraţie mondială a sporit suferinţa oamenilor, a adâncit confuziile.

" 'S-a ticăloşit lumea' declamă, pe diferite tonalităţi, de la confidenţă la revoltă, într-o remarcabilă secvenţă a petrecerii, buimac, Radu Comşa. Dar era, oare, nevoie de traversarea unui cataclism pentru ca eroul să-şi dea seama de 'ticăloşirea lumii', a acelei lumi străine lui, în care acceptase să trăiască? Colegul său, poetul muribund Dan Scheianu, ştia acest adevăr cu mult înainte şi târzia anexare a descoperirii altuia face şi mai zadarnică zbaterea celui care s-a întors de pe front cu chipul şi, deopotrivă, cu sufletul mutilate. Am amintit numele eroului secundar Dan Scheianu căruia autorii i-au acordat o semnificaţie deosebită; dintre personajele romanului puţine sunt abandonate, toţi cei care au marcat, într-un fel sau altul, Universul protagonistului fiind convocaţi, trăgând după ei mica lor istorie: cinicul potentat Vardaru şi conformista sa fiică Luminiţa, prietenii, camarazii de front, anarhistul Mogrea, împăcatul cu sine Probotă, femeile iubite cândva. Ca într-un teatru al judecăţii din urmă şi al unei definitive despărţiri, întregul spaţiu al filmului este imaginat ca fiind unul şi acelaşi (cu excepţia exterioarelor), câţiva pereţi care parcă resping lumina, în ciuda ferestrelor unificatoare, recognoscibile", mai scria criticul de film, potrivit site-ului www.aarc.ro.

Din distribuţia filmului fac parte actorii: Ion Caramitru, George Constantin, Remus Mărgineanu, Tania Filip, Emilia Dobrin, Vladimir Găitan, Dan Condurache, Florin Zamfirescu, Claudiu Stănescu, Valentin Voicilă, Ioana Pavelescu, Doina Tamaş, Raluca Zamfirescu, Maria Teslaru, Diana Gheorghian, Ana-Maria Moculescu, Nicolae Albani, Dan Antoci, Liviu Manoliu, Teodor Danetti, Boris Petroff, Liviu Manolache.

Filmul a primit, în 1986, din partea ACIN, Premiile pentru: interpretare masculină (Dan Condurache) şi coloana sonoră (muzica semnată de Cornel Ţăranu). AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.aarc.ro