La 23 octombrie 1946 a debutat la New York, în sala Flushing Meadow, din Queens, cea de-a doua parte a primei sesiuni a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, ale cărei lucrări s-au desfăşurat până la 15 decembrie acelaşi an, potrivit https://undocs.org/.

''Din acest moment Statele Unite ale Americii nu sunt doar un stat membru, ci sunt gazda Naţiunilor Unite. Vă asigur de faptul că guvernul şi poporul american sunt pe deplin mândri şi recunoscători că Naţiunile Unite au ales ţara noastră pentru găzduirea cartierului general. Vom extinde nivelul cel mai înalt al cooperării noastre pentru a face un cămin pentru Naţiunile Unite în această ţară. Poporul american urează bun venit delegaţiilor şi Secretariatului Naţiunilor Unite în calitate de buni vecini şi prieteni apropiaţi.'' menţiona, la 23 octombrie 1946, preşedintele american Harry S. Truman cu prilejul mesajului transmis în cadrul sesiunii Adunării Generale a ONU desfăşurată pentru prima dată în Sala Adunării, la Flushing Meadow, New York, conform https://www.trumanlibrary.gov/.

Lucrările primei părţi ale primei sesiuni în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite s-au deschis la 10 ianuarie 1946 la Methodist Central Hall din Westminster, Londra, potrivit https://www.history.com şi https://historyhouse.co.uk. Cu acest prilej, a fost ales primul preşedinte al Adunării Generale în persoana politicianului belgian Paul-Henri Spaak. Totodată, la 24 ianuarie 1946, a fost adoptată prima rezoluţie a Adunării Generale, care cerea utilizarea în scopuri paşnice a energiei atomice şi eliminarea armelor nucleare şi a altor tipuri de arme de distrugere în masă, conform https://www.history.com. Au fost aleşi, în cadrul aceleiaşi sesiuni, membrii nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, membrii Consiliului Economic şi Social şi judecătorii Curţii Internaţionale de Justiţie, conform https://undocs.org. Lucrările primei sesiuni a Adunării Generale a ONU, desfăşurată la Londra, s-au încheiat la 14 februarie 1946.

Cu prilejul sesiunii desfăşurate, pentru prima dată, la New York, Adunarea Generală a aprobat, la 9 noiembrie 1946, admiterea în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite a Islandei, Afganistanului şi Suediei, după ce Consiliul de Securitate îşi prezentase acordul unanim în această speţă. Cu acelaşi prilej, s-a luat act de exprimarea demersului pentru aderare la Naţiunile Unite al statelor: Albania, Mongolia, Regatul Haşemit al Transiordaniei, Irlanda şi Portugalia. Adunarea Generală a fost informată, cu acelaşi prilej, de Consiliul de Securitate că a numit în cadrul Comitetului pentru Procedură, aflat în componenţa sa, următoarele state: China, Brazilia şi Polonia, potrivit https://undocs.org/.

La 19 noiembrie 1946, în cadrul lucrărilor sesiunii Adunării Generale au fost alese cele trei state nepermanente în cadrul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite: Belgia, Columbia şi Siria, care înlocuiau mandatul de doi ani al - Mexic, Olanda şi Egipt.

În data de 12 decembrie 1946 au fost aleşi şase membri ai Consiliului Economic şi Social: Republica Socialistă Bielorusă, Liban, Noua Zeelandă, SUA, Turcia şi Venezuela.

Adunarea Generală ocupă un rol central în sistemul decizional şi reprezentantiv al Naţiunilor Unite, reunind reprezentanţii a 193 de state membre ale organizaţiei. Este un forum important pentru dezbateri multilaterale privind întregul spectru de chestiuni internaţionale în conformitate cu prevederile Cartei ONU, potrivit https://www.un.org. Participă la procesul de realizare şi codificare a dreptului internaţional. Se reuneşte, în fiecare an, în principal în formatul sesiunii generale, în perioada septembrie - decembrie, şi ori de câte ori este nevoie în perioada ianuarie - septembrie pentru analizarea rapoartelor Comitetelor al Patrulea şi al Cincilea. Pe fondul apariţiei unor chestiuni de importanţă pentru organizaţie, prin prisma prevederilor Cartei ONU, Adunarea se întruneşte, sub coordonarea preşedintelui acestui forum, în procesul de consultare cu statele membre. Adunarea coordonează consultări informale pe o arie largă de subiecte mandatate de rezoluţiile sale şi face recomandări statelor pe toate chestiunile care privesc gradul său de competenţă, indică https://www.un.org.

Pe fondul unor situaţii de ameninţare sau încălcare a păcii, ori în timpul unui act de agresiune, după ce Consiliul de Securitate nu a reuşit să obţină o soluţie, Adunarea Generală poate întreprinde demersuri, prin consultări, în acord cu prevederile rezoluţiei ''Uniţi pentru Pace'' din 3 noiembrie 1950, să ceară şi să recomande statelor membre măsuri colective pentru menţinerea sau restaurarea securităţii şi păcii internaţionale. În conformitate cu Articolul 22 din Carta ONU, Adunarea Generală poate configura organe subsidiare pentru realizarea funcţiilor sale. Adunarea este condusă de un preşedinte, ajutat de mai mulţi vicepreşedinţi, potrivit https://www.un.org. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.brooklyneagle.com