Suomenlinna (Sveaborg) este o fortăreaţă maritimă care a fost construită gradual începând din 1748 pe un grup de insule aparţinând districtului Helsinki. Este înconjurată de ape deschise şi de rezervaţii naturale. Construcţia a fost supervizată de amiralul Augustin Eherensvard (1710-1772) care a adaptat teoriile inginerului militar francez Marchizul de Vauban la caracteristicile specifice regiunii. Peisajul şi arhitectura fortăreţei au fost modelate pe fondul unor evenimente istorice. Fortăreaţa a jucat un rol important în apărarea zonei, constituind un bastion pentru apărarea a trei state suverane de-a lungul secolelor: Regatul Suediei, Imperiul Rus şi Finlanda, potrivit site-urilor https://whc.unesco.org/ şi https://www.suomenlinna.fi/.

Delimitând 210 hectare şi cuprinzând 200 de clădiri şi o linie de 6 km de ziduri de apărare, fortăreaţa se întinde pe şase insule separate. Anterior acesteia, a fost amplasată o altă fortăreaţă care utiliza rocă locală şi era fortificată cu un sistem de bastioane. Obiectivul iniţial al acestor fortăreţe viza apărarea regatului Suediei de Imperiul Rus şi servea drept bază armată fortificată. Dunele de nisip, cazarmele şi alte clădiri auxiliare au fost adăugate în timpul perioadei secolului al XIX-lea. Sistemul de apărare a fost adaptat să se potrivească cerinţelor unei fortăreţe moderne şi a fost dezvoltat în secolul al XIX-lea folosind echipament contemporan de fortificare, conform site-ului whc.unesco.org.

Suomenlinna este unică prin tipologia de fortăreaţă bastion şi prin forma sa neregulată construită pe o zonă mănunchi de insule stâncoase cu teren foarte variabil, necesitând adaptarea liberă a teoriei fortificaţiilor specifică Europei Centrale. Docul uscat amplasat în centrul fortăreţei reprezintă o dovadă de măiestrie inginerească pentru secolul al XVII-lea, precizează site-ul https://www.suomenlinna.fi/.

După ce Finlanda şi-a obţinut independenţa de stat în 1917, fortăreaţa a fost redenumită Suomenlinna (Fortăreaţa Finlandei) şi a fost utilizată drept garnizoană şi port de acces. Rolul militar al fortăreţei a fost ajustat după 1973, întreaga zonă funcţionând sub statut civil. Din acel moment, clădirile au fost renovate şi au fost transformate în apartamente şi în spaţii de lucru, case private şi servicii publice, şi pentru scopuri culturale.

Astăzi, Suomenlinna este una dintre cele mai populare atracţii turistice în Finlanda şi constituie un district al capitalei Helsinki cu 850 de locuitori.

În istoria arhitecturii militare, fortăreaţa Suomenlinna reprezintă un exemplu extraordinar de principii de fortificaţie generale specifice secolelor XVII-XVIII, în special pentru sistemul bastion.

Reuneşte clădiri de utilitate şi defensive care îmbină arhitectura şi funcţionalitatea fortăreţei, integrând-o peisajului înconjurător. Întreaga proprietate include insulele pe care este construită fortăreaţa, formând un ansamblu suficient de solid pentru protejarea şi evidenţierea valorilor sale. Deopotrivă, majoritatea clădirilor civile şi fortificate destinate apărării din perioadele suedeză şi rusă sunt bine conservate. Fortăreaţa, inclusă districtului Helsinki, cuprinde câteva clădiri care datează din perioada finlandeză, ele păstrându-şi distinctă identitatea. Potenţialele pericole pentru integritatea ansamblului sunt reprezentate de creşterea nivelului mării sau de precipitaţii abundente.

Clădirile care aparţin fortăreţei şi cele auxiliare, specifice unor perioade diferite, precum şi peisajul înconjurător ajută la păstrarea caracteristicilor Suomenlinna, în special în ce priveşte materialele de construcţii, metodele şi arhitectura. Din momentul în care Suomenlinna a devenit zonă rezidenţială, metodele tradiţionale de construcţie au fost preferate pentru asigurarea prezervării proprietăţii şi sunt implementate pentru menţinerea valorilor culturale şi istorice.

Fortăreaţa Suomenlinna este protejată de prevederile legislaţiei naţionale a Finlandei. Lucrările de fortificaţii intră sub incidenţa Legii Antichităţii din 1963 iar biserica din interiorul ansamblului este protejată de Legea Bisericilor din 1994. Consiliul de Guvernare al Suomenlinna, agenţie guvernamentală subsidiară Ministerului Educaţiei şi Culturii, deţine majoritatea clădirilor istorice din Suomenlinna. Consiliul de Guvernare este responsabil pentru restaurarea şi menţinerea fortăreţei. Activităţile specifice se desfăşoară în cadrul legal permis de Planul de management din 1974, care a fost revizuit ulterior. Consiliul de Guvernare al Suomenlinna colaborează strâns cu Municipalitatea Helsinki şi cu Consiliul Naţional al Antichităţilor.

Înconjurată de ape deschise şi de rezervaţii naturale, Suomenlinna are în imediata sa apropiere insule care sunt administrate de Forţele finlandeze de apărare sau fac parte din planuri de dezvoltare. În jurul său, Suomenlinna beneficiază de o zonă tampon de protecţie de 2.641 de hectare care se întinde până în centrul Helsinki şi până în Nordul capitalei, iar în Est şi în Sud până la districtul militar. Eroziunea provocată de intemperii reprezintă o ameninţare consistentă pentru întreaga proprietate, determinând în anumite perioade restricţia vizitatorilor în zonele considerate vulnerabile. Aceste ameninţări la adresa sitului sunt prevăzute în Strategia de management pentru vizitarea Suomenlinna din 2007 şi în Planul de management revizuit din 2013.

Fortăreaţa Suomenlinna este înscrisă, din 1991, în Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind un reper cultural reprezentativ pentru istoria şi cultura Finlandei şi a Europei de Nord. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: whc.unesco.org