Artizan al ''Revoluţiei de catifea'' anticomuniste din Cehoslovacia anului 1989, Vaclav Havel, preşedinte la Cehoslovaciei între 29 decembrie 1989 - 20 iulie 1992 şi preşedintele Cehiei între 2 februarie 1993 - 2 februarie 2003, s-a născut la Praga, la 5 octombrie 1936, potrivit vaclavhavel.cz.

Bunicul şi tatăl său au fost doi prosperi oameni de afaceri iar mama sa provenea dintr-o familie de diplomaţi. Din cauza ''originii sociale'', nu i s-a permis să urmeze cursuri universitare.

După satisfacerea serviciului militar, începând cu 1959, a lucrat ca maşinist la Teatrul pe Balustradă, un teatru nonconformist din Praga, studiind arta dramatică prin corespondenţă. Aici au fost pus în scenă câteva dintre piesele scrise de el, precum ''Petrecerea din grădină'' (1963) şi ''Memorandumul'' (1965).

În 1968, Vaclav Havel era deja celebru şi cel mai influent scriitor din Cehoslovacia. În 1965, la o conferinţă a Uniunii Scriitorilor, îi apără pe scriitorii consideraţi de regimul comunist incomozi. Mai mult, Havel denunţă birocraţia existentă şi cere reforme de substanţă. Oponent al invaziei sovietice din 1968, devine unul dintre disidenţii regimului comunist din Cehoslovacia.

La 27 iunie 1968, redactează şi semnează ''Manifestul celor 2000 de cuvinte'', adresat liderului comunist al ''Primăverii de la Praga'', Alexander Dubcek. În 1969, i se interzice să publice în Cehoslovacia. În 1978, scrie eseul ''Puterea celor slabi''. A fost printre semnatarii manifestului Carta 77 în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, susţinut de iniţiativa civică omonimă. Devine fondatorul Comitetului pentru apărarea celor acuzaţi pe nedrept.

În 1979, este arestat. Primeşte patru ani şi jumătate la închisoarea de maximă securitate la Hermanice. Este eliberat, în 1983, pe motiv de boală. În 1985, după o perioadă de refacere, îşi reia funcţia de purtător de cuvânt al Cartei 77. Este arestat la domiciliu în mai multe rânduri, ultima dată, în perioada ianuarie-mai 1989. În acelaşi an, devine liderul Forumului Civic, mişcare de opoziţie care a contribuit la căderea regimului comunist.

Sfârşitul anului 1989 l-a găsit pe Vaclav Havel vorbind mulţimii din Piaţa Venceslas. La 29 decembrie 1989, a devenit preşedintele Cehoslovaciei. Un an mai târziu, la 5 iulie, Parlamentul, ales în mod democratic, l-a reales pe Vaclav Havel în funcţia de preşedinte, pentru un mandat de doi ani.

În 1991, s-a numărat printre artizanii dizolvării Pactului de la Varşovia şi Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

La 27 februarie 1992, a semnat, împreună cu Helmut Kohl, cancelarul Germaniei, Tratatul de prietenie cu Germania, iar la 1 aprilie, la Moscova, Tratatul de Cooperare cu Federaţia Rusă. După alegerile legislative, din iunie 1992, Vaclav Havel a demisionat, la 20 iulie, din funcţia de şef al statului.

La 26 ianuarie 1993, a devenit primul preşedinte al Republicii Cehe. A fost reales la 20 ianuarie 1998, pentru un mandat de cinci ani. Vaclav Havel a părăsit fotoliul prezidenţial în februarie 2003.

În timpul primului său mandat, s-a produs despărţirea Cehiei de Slovacia, în ciuda opoziţiei lui Havel. Lui Vaclav Havel i s-a datorat, în bună măsură, faptul că Cehia a fost invitată să adere la NATO, la 12 martie 1999, fiind admisă ca membru de drept la Summitul de la Praga (21-22 noiembrie 2002).

Principalele direcţii ale gândirii sale politice au fost umanismul, sprijinirea societăţii civile şi a democraţiei participative, apărarea mediului înconjurător. A susţinut Partidul Verde din Cehia începând cu anul 2004.

A fost preşedintele Consiliului Internaţional al Fundaţiei pentru Drepturile Omului şi membru al consiliului consultativ internaţional al Fundaţiei Memoriale pentru Victimele Comunismului.

De-a lungul timpului, a primit numeroase premii, atât pentru activitatea sa literară, cât şi pentru cea politică şi socială. Dintre aceste distincţii, amintim: Premiul Erasmus (1986); Premiul Gottlieb Duttweiler (1990); Medalia Libertăţii (1990); Medalia Libertăţii Philadelphia (1994); premiul literar Cino Del Duca (1997); Premiul Internaţional Ghandi pentru Pace (2003); Medalia Prezidenţială a Libertăţii oferită de către preşedintele SUA, George W. Bush (2003), notează vaclavhavel.cz.

Începând cu anul 2013, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei decernează, anual, Premiul pentru Drepturile Omului Vaclav Havel. Premiul recompensează acţiunile excepţionale ale societăţii civile de apărare a drepturilor omului în Europa şi în lume. În 2021, a fost acordat opozantei belaruse Maria Kolesnikova.

La 5 octombrie 2021, este vernisată, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, expoziţia "Vaclav Havel: întâlnire cu lumea". Vizitatorii au ocazia să urmărească o retrospectivă a muncii lui Jiri Jiru, fotograful personal al preşedintelui Vaclav Havel din 1993 până în 2000, care l-a fotografiat pe şeful statului ceh în timpul vizitelor sale în alte state şi a documentat întâlnirile cu personalităţi importante ale lumii politice şi culturale ale vremii.

Vaclav Havel a murit la 18 decembrie 2011, la vârsta de 75 de ani. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com