Pictorul italian Caravaggio, sau Michelangelo Merisi este considerat unul dintre părinţii picturii moderne. Caracterizate de iluminarea lor dramatică, aproape teatrală, picturile lui Caravaggio au fost controversate, populare şi au avut o influenţă uriaşă asupra generaţiilor următoare de pictori din întreaga Europă.

Născut, Michelangelo Merisi, la 29 septembrie 1571, Caravaggio este numele oraşului natal al artistului din Lombardia, în nordul Italiei. A făcut ucenicia, timp de patru ani, pe lângă pictorul Simone Peterzano. A plecat la Roma la 16 ani şi a găsit repede protectori puternici, precum cardinalul del Monte şi marchizul Guistiniani. Prima comandă importantă pe care a primit-o şi care l-a făcut cunoscut a fost cea a Capelei Contarelli, la San Luigi dei Francesi, în 1590. Printre picturile sale din această perioadă se numără "Ghicitoarea", "Cărturarii", "Băiatul cu coşul de fructe", "Tânărul Bacchus" şi "Petrecerea muzicală", potrivit www.nationalgallery.org.uk.

În 1592, la vârsta de 21 de ani, s-a mutat la Roma, centrul artistic al Italiei şi un magnet irezistibil pentru tinerii artişti dornici să studieze clădirile sale clasice şi operele de artă celebre. Pictor prolific, Caravaggio era cunoscut pentru faptul că lucra rapid, adesea începând şi terminând un tablou în doar două săptămâni. În momentul în care a intrat sub influenţa lui del Monte, Caravaggio avea deja 40 de lucrări în palmares. Printre acestea se numără "Cântăreţul la lăută", "Băiatul muşcat de şopârlă", "Muzicanţii" şi "Bacchus", potrivit www.thefamouspeople.com.

În 1597, Caravaggio a primit comanda pentru decorarea Capelei Contarelli din Biserica San Luigi dei Francesi din Roma. A fost o misiune importantă şi descurajantă, care l-a însărcinat pe pictorul de 26 de ani să creeze trei tablouri de mari dimensiuni reprezentând scene separate din viaţa Sfântului Matei. Cele trei lucrări care au rezultat, "Sfântul Matei şi îngerul" (odinioară la Berlin, distrus în 1945), "Chemarea Sfântului Matei" şi "Martirajul Sfântului Matei", au fost finalizate în 1601 şi, împreună, au arătat gama remarcabilă a lui Caravaggio ca artist. Aceste lucrări au provocat, însă, multă consternare din partea bisericii dar şi a publicului. În execuţia lucrării, Caravaggio a evitat reprezentările tradiţionale de cult ale sfinţilor şi l-a prezentat pe Sfântul Matei într-o lumină mult mai realistă. Prima sa versiune a "Sfântului Matei şi îngerul" a provocat atât de multă dezaprobare în rândul patronilor săi, încât a fost nevoit să o refacă, potrivit www.biography.com.

În 1604, a finalizat cel mai emoţionat dintre tablourile sale religioase, "Coborârea în mormânt", astăzi aflat la Pinacoteca Vaticanului. În acelaşi spirit sunt şi lucrările "Fecioara cu copilul Isus" şi "Sfânta Ana". Tot din această perioadă datează probabil şi "David", ţinând capul tăiat al lui Goliat, care trece drept autoportretul artistului. Din anii care au precedat plecarea la Roma datează "Moartea Fecioarei", de la Muzeul Luvru. În perioada în care s-a refugiat la Napoli a pictat mai multe tablouri, printre care "Biciuirea lui Hristos", de la San Domenico Maggiore, şi "Cele şapte fapte ale milosteniei". Capodopera perioadei malteze este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul", de la catedrala din Valetta.

Perioada petrecută de Caravaggio la Roma s-a încheiat într-un mod dramatic. Dosarele tribunalelor indică faptul că acesta a fost implicat în nenumărate scandaluri şi incidente de natură violentă şi a fost adesea protejat de urmărirea penală de către martori reticenţi în a confirma implicarea artistului de teama represaliilor din partea patronilor influenţi şi proeminenţi ai artistului.

Pentru Caravaggio, problemele cu legea şi actele de violenţă au atins apogeul la 28 mai 1606, când l-a ucis pe fostul său prieten Ranuccio Tomassoni, probabil în contextul unui duel. Caravaggio a fugit din Roma înainte ca acuzaţiile oficiale pentru crimă să fie formulate împotriva sa; a fost condamnat la exil pe termen nelimitat, condamnat ca ucigaş şi supus unei sentinţe capitale care permitea oricărei persoane din statele papale să primească o recompensă în bani pentru uciderea sa, potrivit www.theartstory.org.

Ajunge să fie fugar în Malta, Sicilia, Napoli. În perioada petrecută în Malta, Caravaggio a obţinut un mare succes şi o mare notorietate, iar la 14 iulie 1608 a fost învestit în Ordinul Cavalerilor de Malta. Lucrările sale din această perioadă sunt deosebite - a început să picteze cu tuşe din ce în ce mai rapide şi a folosit mai mult nuanţele de brun-roşcat. Implicat într-o bătaie violentă şi armată care a dus la detenţia lui Caravaggio, la evadarea sa din închisoare şi la fuga sa la Siracuza în toamna anului 1608, cavalerii de Malta au revocat ulterior onorurile artistului în absenţă.

A provocat o revoluţie în pictură, prin decorarea bisericii San Luigi dei Francesi. I-a plăcut să introducă în scenele religioase oameni obişnuiţi, din popor. În 1608, la Siracuza, a executat pentru Biserica Santa Lucia, "Înmormântarea sfintei". Ultima pânză a maestrului, executată la Palermo, "Închinare a păstorilor".

Caravaggio s-a mutat la Napoli în 1609, unde bărbaţi înarmaţi i-au tăiat faţa artistului din motive necunoscute, lăsându-l cu răni aproape mortale. După acest eveniment, a rămas în convalescenţă la palatul lui Constanza Colonna până în iulie 1610. Caravaggio a încercat apoi să se întoarcă la Roma, după ce a aflat că unul dintre patronii săi importanţi i-a asigurat o graţiere papală. Când a ajuns la Palo, însă, a fost arestat din greşeală şi închis timp de două zile. La scurt timp după ce a fost eliberat, la 18 iulie 1610, Caravaggio a murit de febră, posibil malarie, potrivit www.theartstory.org.

În ciuda aprecierilor din timpul vieţii sale şi imediat după aceea, în secolul al XVIII-lea, moştenirea lui Caravaggio a fost aproape uitată. Fascinaţia modernă şi contemporană faţă de artist se datorează în mare parte eforturilor istoricului de artă italian Roberto Longhi, a cărui expoziţie milaneză (1951) şi monografie ("Caravaggio", 1952) l-au readus pe artist în atenţia publicului şi i-au consolidat statutul actual. AGERPRES/ (Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) biography.com