Catedrala romano-catolică Saint-Etienne din Toulouse (sud-vestul Franţei) avea, la sfârşitul secolului al XII-lea, când a început să fie construită, cea mai largă structură boltită de acest gen din Europa, cu un naos de 19 metri. A fost inclusă, din 1862, în categoria monumentelor istorice de către Ministerul francez al Culturii, conform https://monumentum.fr/.

Catedrala de cărămidă şi piatră, o combinaţie de stiluri arhitecturale, a fost construită de-a lungul a cinci secole. Catedrala, aşa cum o vedem astăzi, poartă amprenta a două procese principale de reconstrucţie: una la începutul secolului al XIII-lea şi alta la sfârşitul acestui secol. Prin aceste reconstrucţii, catedrala a fost transformată în stil gotic nordic, pentru a rivaliza marile catedrale din Europa de Nord, scrie https://www.culture.gouv.fr/.

Cele mai vechi părţi ale catedralei datează din perioada romanică. Acestea sunt zidul sudic al corului şi zidurile nordice şi sudice ale vechii nave. Se poate observa cu uşurinţă o porţiune din Piaţa Cardinalului Saliege sau la nivelul navei actuale, unde peretele este uşor reliefat, indică site-ul https://www.archives.toulouse.fr/.

În secolele XII şi XIII, numeroase donaţii au îmbogăţit considerabil biserica Saint-Etienne şi au făcut posibilă reconstruirea catedralei în stilul vremii: goticul. Lucrarea a fost efectuată sub îndrumarea episcopului Foulque (1206-1231), al cărui episcopat a fost marcat de cruciada împotriva "albigenilor".

Un incendiu izbucnit în 1609 a distrus cadrul temporar şi toate piesele de mobilier din cor. Acest dezastru a dus la abandonarea unui proiect anterior ce presupunea un etaj foarte înalt (40 m), care a fost înlocuit de o boltă ridicată în grabă la 28 m, scrie http://paroissescathedraletoulouse.fr/.

Majoritatea mobilierului şi a decoraţiunilor interioare datează din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, la fel ca şi porţile de fier din jurul sanctuarului. Coloanele de marmură din Caunes-Minervois (Aude) sunt copii ale celor din Sala Oglinzilor din Versailles. Orga mare, superbă, clasificată ca monument istoric, datează din secolul al XVII-lea pentru cele mai vechi părţi ale sale. De secole, muzica de cor, acompaniată de orgă este o tradiţie importantă în Toulouse, mai menţionează site-ul https://www.culture.gouv.fr/.

Martiriul lui Saint Etienne (Sfântul Ştefan) - considerat primul mucenic sau martir creştin condamnat la moarte de autorităţi - este reprezentat într-o izbitoare sculptură policromă din spatele marelui altar baroc. În cadrul catedralei, Sfântul Ştefan este reprezentat în pictura "Lapidarea Sfântului Ştefan", în care acesta este înfăţişat îngenuncheat, cu braţele îndreptate spre cer şi îmbrăcat într-o tunică albă. În jurul sfântului, cinci figuri aruncă cu pietre. Un soldat urmăreşte scena. În prim-plan, un bărbat îşi acoperă urechile. Pe cer, deasupra scenei cu pietre, un înger poartă palma martiriului şi o coroană. Hristos, ţinând crucea, şi Dumnezeu Tatăl apar într-un nor, potrivit site-urilor http://cathedrale.toulouse.free.fr/ şi https://www.pop.culture.gouv.fr/. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor : culture.gouv.fr