Geograful Tiberiu Morariu, membru al Academiei Române, a promovat studiile de geografie aplicată şi de regionare fizico-geografică, s-a preocupat de teme legate de raionarea teritoriului României, cercetarea teraselor fluviale, proceselor de versanţi, modalităţile cartografierii geomorfologice.

S-a născut la 26 septembrie 1905, la Salva, în judeţul Bistriţa-Năsăud. A efectuat studii liceale la Năsăud, universitare la Facultatea de Ştiinţe din Cluj (1925-1929), apoi, şi-a continuat pregătirea la Paris (1929-1930), sub îndrumarea profesorului Emm. de Martonne, potrivit volumului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În 1931, revenit în ţară, a fost numit preparator la Catedra de geografie a Universităţii din Cluj, iar în 1935, după susţinerea tezei de doctorat "Viaţa pastorală în Munţii Rodnei", a devenit şef de lucrări, pentru ca din 1937 să i se încredinţeze suplinirea Catedrei de geografie, devenind în 1942, profesor.

Primele publicaţii ale sale atestă ataşamentul faţă de domeniul etnografiei, în studii oprindu-se asupra muzeelor etnografice, medicinii populare şi etnobotanicii. Ulterior, şi-a extins aria de preocupări asupra geografiei populaţiei reflectate în lucrări precum: "Distribuţia geografică a populaţiei Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului" (1940); "Elementul germanic în Transilvania" (1942); "Emigrări maramureşene în Transilvania" (1944); "Stâne în Carpaţii României" (1944); "Aspecte actuale ale păstoritului în Banat" (1971, în colaborare); "Romania Land of the Carpathians and the Danube" (1973).

În 1946, a trecut la preocupări de geografie fizică, oprindu-se asupra densităţii reţelei hidrografice din Transilvania (1957) şi a celei din întreaga ţară (1956), asupra periglaciarului din România (1957). S-a aplecat şi asupra hidrologiei (Hidrologie generală, 1963, 1970, în colaborare), asupra geografiei populaţiei, publicând lucrări despre oraşele Arad (1956) şi Cluj (1957), asupra aşezărilor omeneşti de înălţime din Carpaţii româneşti (1968), asupra valorificării nisipurilor aurifere din albiile unor râuri (1970). A promovat studiile de geografie aplicată şi de regionare fizico-geografică. Printre lucrările sale se numără "Condiţiile geografice şi resursele naturale ale R.P.R." (1964), "Géographie de la Roumanie" (1969), "Principii şi metode de cercetare în geografia fizică" (1971, în colaborare).

În calitate de coautor, a participat la întocmirea unor lucrări de mari dimensiuni: "Monografia geografică a R.P.R." (1960); "Noua geografie a patriei" (1964); "Atlasul geografic al R.S.R." (1965).

A fost redactor responsabil al publicaţiei "Probleme de geografie", apărută apoi sub titlul "Studii şi cercetări de geologie, geofizică şi geografie. Seria Geografie"; Membru de onoare al Societăţii de Hidrologie din Budapesta; Doctor Honoris Causa al Universităţii din Strasbourg; Membru corespondent al Academiei Române (2 iulie 1955). A fost distins cu titlul "Om de Ştiinţă Emerit" (1969).

A murit la 30 noiembrie 1982, la Cluj-Napoca. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) Scoala Profesionala "Tiberiu Morariu" Salva/facebook