La 23 septembrie este marcată, începând cu 2018, Ziua internaţională a limbajului semnelor. Acesta este cunoscut şi sub denumirea de "limbaj mimico-gestual". Iniţiativa aparţine Federaţiei Mondiale a Surzilor (FMS), ce cuprinde 135 de asociaţii naţionale. Propunerea a fost adoptată în unanimitate de către Adunarea Generală a ONU, la 19 decembrie 2017, conform http://www.un.org.

Data marcării Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost aleasă pentru a aniversa înfiinţarea FMS, la 23 septembrie 1951. În 2021, FMS aniversează 70 de ani de existenţă.

Rostul acestei zile este de a sublinia atât importanţa practică şi culturală a limbajelor mimico-gestuale, cât şi de a atrage atenţia asupra necesităţilor persoanelor cu deficienţe auditive, în special nevoia de integrare socială, profesională şi culturală.

Pentru ediţia din 2021 a Zilei internaţionale a limbajului semnelor, FMS propune tema "Semnăm pentru Drepturile Omului" ("We Sign for Human Rights"). În acest fel, fiecare dintre noi, indiferent dacă avem sau nu deficienţe de auz, este încurajat să promoveze recunoaşterea dreptului de folosire a limbajului semnelor în toate domeniile, conform un.org.

În 2020, FMS le-a propus liderilor din întreaga lume, sub titlul "Global Leaders Challenge", să promoveze limbajul semnelor în colaborare cu asociaţiile locale ale persoanelor cu deficienţe de auz, potrivit http://wfdeaf.org. În 2019, tema Zilei internaţionale a limbajului semnelor a fost "Limbajul semnelor, un drept al tuturor" ("Sign Language Rights for All!"). În 2018, tema a fost "Cu limbajul semnelor, toată lumea este inclusă!" ("With Sign Language, Everyone is Included!').

La 27 martie 2020, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind recunoaşterea Limbii semnelor române ca limbă maternă pentru persoanele surde şi hipoacuzice din România.

În România, prima organizaţie dedicată persoanelor cu deficienţe auditive a fost Societatea Amicală a Surdo-muţilor din Romania, înfiinţată la 5 ianuarie 1920. A fost continuată de Asociaţia Surdo-muţilor din Republica Populară Română, din 20 iulie 1952. Primul preşedinte al acesteia a fost Gheorghe Georgescu, între anii 1952-1961. Primul Congres al surdo-muţilor din România a avut loc la 19 iulie 1953, la Bucureşti. Doi ani mai târziu, Asociaţia a participat în premieră la Congresul Federaţiei Mondiale a Surzilor, la Zagreb, potrivit ansr.org.ro. Actuala denumire, Asociaţia Naţională a Surzilor din România, a fost stabilită în cadrul Conferinţei naţionale din 1995, de la Sinaia.

Asociaţia Naţională a Surzilor din România este o organizaţie nonguvernamentală, independentă, non-profit, necondiţionată politic şi religios, cu personalitate juridică, de utilitate publică, care apără şi promovează drepturile şi interesele sociale, profesionale, culturale şi educative ale persoanelor cu deficienţă de auz (surzi, surdo-muţi, hipoacuzici) pentru incluziunea socială şi egalizarea şanselor, potrivit ansr.org.ro.

Conform Convenţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de ONU la 13 decembrie 2006, limbajele bazate pe semne au statut egal celor vorbite, căci sunt la fel de bogate, din punct de vedere gramatical, sintactic, lexical şi structural. În plus, statele semnatare se obligă să faciliteze învăţarea lor şi să promoveze identitatea lingvistică a comunităţii surzilor, surdo-muţilor şi hipoacuzicilor.

Potrivit FMS, în prezent există aproximativ 70 de milioane de persoane cu deficienţe de auz în întreaga lume, 80% dintre acestea trăind în ţări în curs de dezvoltare, notează http://wfdeaf.org. Se cunosc peste 300 de limbaje bazate pe semne, dar numai unul este acceptat la nivel internaţional.

În Uniunea Europeană, se estimează că o persoană din 1.000 utilizează un limbaj naţional al semnelor ca primă limbă, adică circa 500.000 de persoane din spaţiul comunitar, notează https://ec.europa.eu. 

Tot în 2021, se împlinesc 170 de ani de la moartea pedagogului american Thomas H. Gallaudet, pionier al educaţiei copiilor cu deficienţe auditive. Thomas H. Gallaudet s-a născut la 10 decembrie 1787, la Philadelphia, în Pennsylvania. În Anglia, l-a cunoscut pe Abbe Sicard, director al Institutului Naţional al Surdo-Muţilor, din Paris, şi doi dintre membrii institutului, Laurent Clerc şi Jean Massieu.

Împreună cu Clerc, Thomas Gallaudet a deschis o şcoală pentru surdo-muţi în Hartford, care a fost ulterior cunoscută ca Şcoala americană pentru surzi. Băiatul său, Edward Miner Gallaudet (1837-1917) a înfiinţat, în 1857, primul colegiu pentru surzi, care în 1864 a devenit Universitatea Gallaudet, cu învăţământ primar, gimnazial şi liceal. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) Comisia Europeană/facebook