Ortodoxe
Sf. Ier. Eumenie, episcopul Gortinei; Sf. Mc. Ariadna

Greco-catolice
Sâmbăta după Înălţarea Sfintei Cruci. Sf. ep. m. Eumenie al Gortinei

Romano-catolice
Sf. Iosif din Copertino, pr.


Sfântul Ierarh Eumenie este pomenit în calendarul creştin ortodox în 18 septembrie.

Cuviosul Eumenie a plăcut lui Dumnezeu din tinereţe, pentru că a călătorit pe calea cea strâmtă care duce la cer, potrivit spuselor: "Nevoiţi-vă a intra prin poarta cea strâmtă, prin care, ca să poată intra cineva, două sarcini grele are a lepăda: averea şi trupul" (Vieţile Sfinţilor).

Fiind mai întâi lumină pentru sine, a luminat apoi şi pe alţii.

Şi-a împărţit averile celor săraci, el însuşi supunându-se unei asceze severe pentru a îndepărta patimile trupului. Averea, dezbrăcând-o de pe sine ca pe o haină, pe cei săraci, pe cei goi şi pe cei lipsiţi i-a îmbrăcat, apoi el însuşi, dezbrăcându-se de toată dulceaţa pământească, a trecut prin strâmtoarea sărăciei şi a intrat prin poarta cea îngustă care duce la cereasca bogăţie.

Era un bun propovăduitor al Evangheliei, pentru aceasta a fost hirotonit episcop al Gortinei, în insula Creta. A mers în călătorie misionară până la Roma, apoi în ţinutul Tebaida din Egipt, unde a şi murit.

* Sfânta Muceniţă Ariadna a trăit pe vremea împăraţilor Hadrian şi Antonin (între 117 şi 139).

Era roaba unui demnitar, mai marele cetăţii Promisia din Frigia.

Acesta a făcut un praznic în capiştea idolească (templul dedicat zeilor) la naşterea unui prunc al său, jertfind şi închinându-se zeilor şi petrecând cu toţi ai săi, cu prietenii şi cu vecini, la care ar fi trebuit să participe şi Ariadna. Sfânta a rămas însă acasă şi n-a vrut să intre în capiştea idolească, căci era creştină.

Pentru a renunţa la credinţa în Hristos, a fost torturată şi închisă, fiind mult chinuită cu foamea de stăpânul său. În cele din urmă a fost eliberată şi a plecat din cetate. Dar cel care o avusese supusă, părându-i rău că a lăsat-o să plece, a alergat după dânsa cu slujitorii pe care îi avea.

Sfânta Ariadna uitându-se înapoi şi văzându-i pe urmăritorii săi a fugit şi, apropiindu-se de o piatră oarecare, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească din mâinile vrăjmaşilor.

Din dumnezeiasca voie desfăcându-se piatra, s-a ascuns sfânta înăuntru, şi iar s-a aşezat piatra cum a fost, pentru că îngerul Domnului, arătându-se acolo, a făcut această minune.

Prigonitorii tulburându-se de frică şi hărţuindu-se cu suliţele, singuri s-au lovit şi au pierit. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)