Istoric, unul dintre cei mai străluciţi bizantinologi europeni din prima jumătate a secolului al XX-lea, membru titular al Academiei Române, Nicolae Bănescu s-a născut la 16 decembrie 1878, la Călăraşi, potrivit volumului "Membrii Academiei Române / 1866-2003" (Bucureşti, Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003) şi site-ului www.bcub.ro.

Şi-a făcut studiile liceale, apoi pe cele universitare, la Bucureşti, la Liceul "Sf. Sava", respectiv la Facultatea de Litere şi Filosofie. Între 1910 şi 1912, a frecventat cursurile de limbă şi literatură latină ale Universităţii din Munchen, orientându-se spre bizantinologie. În 1914, a obţinut titlul de doctor cu calificativul "magna cum laudae".

După licenţă, a fost numit profesor de limbă franceză şi istorie la Craiova. Între anii 1907-1911, a fost inspector şcolar, director al Liceului "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti şi director al Liceului de la Mănăstirea Dealu.

După ce a luat parte la Războiul de Reîntregire Naţională ca ofiţer în rezervă, a fost numit profesor de istorie bizantină la Universitatea din Cluj (1919-1938), al cărei rector a fost între 1924 şi 1926. Apoi, din 1938 şi până la pensionare, în anul 1946, a fost profesor la Universitatea din Bucureşti, unde a preluat conducerea Catedrei de Studii Bizantine, vreme în care, pentru prima dată în ţara noastră, a predat istoria integrală a Bizanţului.

Nicolae Bănescu a fost director al Institutului de Studii Bizantine şi al Institutului de Studii Sud-Est şi Est Europene din Bucureşti.

În 1940 a preluat conducerea "Revistei Istorice". A fost membru în comitetul de conducere al revistei "Byzantion", încă de la fondarea acesteia.

În paralel cu activitatea didactică, Nicolae Bănescu a desfăşurat şi o intensă muncă ştiinţifică, publicând lucrări referitoare la istoria Dobrogei bizantine şi a organizării teritoriilor balcanice readuse sub controlul Constantinopolului, la originea şi la caracterul celui de-al doilea ţarat bulgar şi a relaţiilor cu Ţările Române. Dintre lucările sale menţionăm: "Cele mai vechi ştiri bizantine asupra românilor de la Dunărea de Jos" (1921), "Dobrogea bizantină" (1938), "Precizări istorice cu privire la ducatele bizantine Paristrion (Paradunavon) şi Bulgaria" (1943), "Vechiul stat bulgar şi Ţările Române" (1947) ş.a.

A fost vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine (1961-1971); membru de onoare al Societăţii de Studii Bizantine din Atena; Doctor Honoris Causa al Universităţii din Atena; al treilea şi ultimul director al Fundaţiei Universitare Carol I (7 decembrie 1946-9 februarie 1948).

La 10 iunie 1920 a devenit membru corespondent, iar la 23 mai 1936, membru titular al Academiei Române. La 25 mai 1938, rosteşte discursul de recepţie ca membru titular al Academiei Române, "Bizanţul şi romanitatea de la Dunărea de Jos", operă definitorie a cercetărilor sale de decenii dedicate acestei problematici, potrivit lucrării "N. Bănescu: 1878-1971: biobibliografie adnotată" (Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară "Carol I" din Bucureşti, 2010). În perioada 8 iunie 1946-1 iunie 1948, a fost vicepreşedinte al Academiei Române.

Nicolae Bănescu a încetat din viaţă în luna septembrie a anului 1971. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: bcub.ro