Poetul Cezar Ivănescu s-a născut la 6 august 1941, la Bârlad. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, obţinând licenţa în 1968.

Între 1969-1971 a fost, pe rând, profesor de limba şi literatura română şi redactor la "Almanahul literar" al Uniunii Scriitorilor şi la revista "Argeş" din Piteşti, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

Debutul poetic s-a produs în paginile revistei "Luceafărul" (1959), iar debutul editorial a avut loc cu volumul "Rod" (1968), pentru care a primit Marele Premiu al Festivalului Naţional de Poezie de la Iaşi.

Din 1971 a început spectacolele de muzică şi poezie, acompaniat de orchestra sa proprie, intitulată "Baaad", şi, reînviind tradiţia menestrelilor medievali, şi-a pus pe muzică versurile, dar a interpretat şi poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu şi Bacovia, potrivit lucrării "Dicţionarul general al literaturii române".

Între 1974-1990 a fost redactor al revistei "Luceafărul", iar începând din 2000 a deţinut funcţia de director al Editurii ''Junimea'' din Iaşi. A mai colaborat la "Convorbiri literare", "Orizont", "România literară" ş.a. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

I-au mai apărut, în continuare, volumele: "Rod III" (1975), "Rod IV" (1977), "La Baaad" (1979), "Muzeon" (1979), "Fragmente din Muzeon" (1982), "Doina" (1983), "Rod" (1985), "Doina" (1986), "Alte fragmente din Muzeon" (1992), "Sutrele muţeniei" (1994), "Rosarium" (1996), "Pentru Marin Preda" (1996), "Timpul asasinilor" (în colaborare cu Stela Covaci, 1996), "Efebul de la Marathon" (2000), "Doina (Tatăl meu, Rusia)" (2000), "Poeme" (2001) ş.a. A tradus, în colaborare cu Maria Ivănescu, din Mircea Eliade.

"Cezar Ivănescu s-a impus în lirica actuală drept unul dintre poeţii cei mai profunzi. Prin el s-a reîntrupat, într-un fel, imaginea de odinioară a trubadurului, a poetului pasional, deopotrivă literat şi cântăreţ, amplificată însă de o sensibilitate subtil-cinică şi de o imaginaţie când voit naivă când erudită, pe care epoca lui Jaufré Rudel nu o cunoscuse", scria criticul literar Petru Poantă. ("Dicţionarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

A fost distins cu mai multe premii, printre care: Premiul de poezie "Mihai Eminescu" al Academiei Române (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1992), Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia pe anul 1999 (2000). A primit titlul de "Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani" (2000). De asemenea, în anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Comandor.

Cezar Ivănescu s-a stins din viaţă la 24 aprilie 2008, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)