Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim - Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor, aşa cum mai este numită, are loc în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), în acest an la 25 aprilie.

Despre intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, vorbesc toţi Sfinţii Evanghelişti - Matei 21, 1-11; Marcu 11,1-11; Luca 19, 29-38; Ioan 12, 12-18.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul face însă o precizare: "Mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!" (Ioan 12, 9-13).

Din Evanghelia Sfântului Apostol Ioan se înţelege că Învierea lui Lazăr şi Intrarea Domnului în Ierusalim sunt strâns legate între ele, iar primirea triumfală făcută Mântuitorului Iisus Hristos a fost cauzată de minunea învierii lui Lazăr, care a determinat poporul să creadă că El este regele pe care îl aşteptau, vestea fiind răspândită cu repeziciune până la Ierusalim.

De aceea, oamenii se adunau pe drumurile ce mergeau spre porţile oraşului, unii tăiau crengi de palmier şi le aşezau pe jos, alţii îşi întindeau hainele pe drum pentru ca Mântuitorul nostru să calce pe ele amintind de ritualul pe care îl practica poporul la primirea regilor de odinioară în Ierusalim.

Domnul a intrat acum în Cetatea Sfântă în strigătele de bucurie şi de laudă ale mulţimilor. Era cinstit ca un împărat, a fost singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deşi nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, şi nu avea nici pază de oşti pământeşti, cum spune arhimandritul Ilie Cleopa.

Două sunt motivele pentru care Mântuitorul şi-a făcut o astfel de intrare în vechea cetate a Ierusalimului. A venit Hristos la Ierusalim pentru a pătimi moarte pe cruce de bunăvoie pentru mântuirea lumii. Şi, în al doilea rând, ca să fie recunoscut după Lege de neamul în care s-a născut că El este Mesia, cel aşteptat, Mântuitorul lumii, cel pe care L-au făcut cunoscut prorocii Vechiului Testament.

"Intră astăzi Hristos cu slavă în Ierusalim, ca un Împărat, ca să împărăţească în veci peste îngeri şi peste oameni. Vine să arate lumii că El singur este adevăratul Împărat şi Mântuitor. Vine Hristos în Ierusalim să se dea de bunăvoie în mâinile cărturarilor şi fariseilor plini de zavistie şi răutate, care căutau să-L omoare. Vine Mântuitorul spre patimă de bunăvoie, ca să fie vândut de ai Săi în mâinile dregătorilor, să fie răstignit pe cruce şi să moară pentru mântuirea noastră, iar a treia zi să învieze", arată părintele Cleopa în predica la Duminica Floriilor.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan arată că pentru sărbătoarea iudaică a Paştelui Iisus Hristos a avut trei veniri la Ierusalim. Duminica Floriilor sărbătoreşte ultima Sa venire în Ierusalim, cea care a avut loc cu câteva zile înainte de a suferi Jertfa de pe Golgota.

Sărbătoarea Duminica Floriilor, la Biserica Olari

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

Pentru faptul că mulţimea din cetatea Ierusalimului l-a întâmpinat pe Mântuitor cu ramuri de finic, în Biserica Ortodoxă în această zi sunt binecuvântate ramuri de salcie.

* Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşesc slujbele Deniilor, slujbe de dimineaţă (Utrenie) făcute seara aşa cum se face în cadrul privegherilor. Deniile diferă însă şi de slujbele de priveghere şi de Utrenii, prin faptul că aceste slujbe cuprind cântări şi rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paşti.

În timpul unui an bisericesc, deniile se săvârşesc numai în două săptămâni, în timpul Postului Paştilor. Miercuri şi vineri în săptămâna a cincea, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare. La fel vineri seara, este slujba Acatistului Bunei Vestiri al Maicii Domnului, încadrat în slujba de dimineaţă, în slujba Utreniei, care se face seara.

Tot Denii se numesc şi slujbele din ultima săptămână din Post, Săptămâna Mare. Slujbele care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara. (surse: "Dicţionarul de Teologie Ortodoxă", pr. prof. dr. Ion Bria, 1994; "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996; https://basilica.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)