Petre P. Negulescu, filosof şi om politic, s-a născut, la 14/27 octombrie 1872, la Ploieşti.

După absolvirea cursurilor liceale la Ploieşti, preocupat de matematică, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, audiind paralel şi prelegeri la Facultatea de Filosofie pe care a preferat-o în cele din urmă. Şi-a continuat pregătirea la Berlin, Leipzig şi Paris.

În ţară, la întoarcere, a fost numit titular al cursului de istoria filosofiei moderne şi logică la Universitatea din Iaşi. Din 1910, s-a transferat la Universitatea din Bucureşti la Catedra de Istoria Filosofiei şi Enciclopedia Filosofiei.

Petre P. Negulescu a întocmit cursuri universitare, între care: "Enciclopedia filosofiei. Curs" (2 vol., 1924-1926); "Istoria filosofiei. Pozitivismul francez contemporan. Curs" (1924-1925); "Problema epistemologică. Curs" (1931-1932); "Curs de enciclopedia filosofiei. Problema cosmologică" ( 2 vol., 1935-1937).

Este autorul lucrărilor: "Critica apriorismului şi empirismului" (1892); "Polemice. Impersonalitatea şi morala în artă. Socialismul şi arta" (1895); "Psihologia stilului. Studiu de estetică" (1896); "Rolul ideilor în progresul social" (1900); "Filosofia renaşterii" (2 vol., 1910-1914); "Partidele politice" (1926); "Geneza formelor culturii. Priviri critice asupra factorilor ei determinanţi" (1934); "Academia platonică din Florenţa" (1936); "Nicolaus Cusanus" (1937); "Destinul omenirii" (4 vol., 1938-1944); "Istoria filosofiei contemporane" (5 vol., 1941-1945).

Acestor volume li se adaugă numeroase studii apărute în publicaţiile vremii: Arhiva, Convorbiri literare, Revista de filosofie ş.a. ("Religie şi artă", "Spiritualismul francez", "Filosofia în viaţa practică", "Rolul social al ideilor", "Psihologia cosmogoniilor" ş.a.).

Membru corespondent (19 mai 1915) şi membru titular (23 mai 1936) al Academiei Române; repus în drepturi ca membru titular al Academiei Române la 3 iulie 1990.

Ca om politic, a ocupat funcţia de ministru al Instrucţiunii şi Cultelor (1920) şi al Instrucţiunii (1920-1921, 1926), ultima demnitate politică fiind cea de preşedinte al Camerei Deputaţilor (1926-1927).

A murit la 28 septembrie 1951, la Bucureşti. (sursa: Membrii Academiei Române. Dicţionar, Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora Ciurel, editor: Liviu-Ioan Tatu, editor online: Simona Aruştei)