Eusebiu Camilar, prozator, poet şi traducător, s-a născut la 7 octombrie 1910, în satul Udeşti din judeţul Suceava.

A urmat cursurile Şcolii Populare din Udeşti (1918-1923), apoi, vreme de trei ani, a studiat la Liceul "Ştefan cel Mare" din Suceava (1923-1926). Autodidact, duce multă vreme o viaţă mizeră, lucrând ca salahor, muncitor agricol, brutar etc., se arată în "Dicţionarul scriitorilor români" (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995). A urmat cursurile Universităţii din Iaşi şi, încă din perioada studenţiei, a început să colaboreze la revista "Moldova literară", potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Bucureşti, Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003).

Eusebiu Camilar a debutat la vârsta de şaisprezece ani, cu un poem, în revista "Moldova literară". Editorial debutează cu placheta de versuri "Chemarea cumpenelor" (1937, care cuprinde o mare parte din creaţiile sale poetice). A urmat o serie de nuvele şi romane: "Cordun" (1942), "Prăpădul Solobodei" (1943), "Avizuha" (1945), "Turmele" (1946), "Viaţa haiducilor" (1948), "Negura" (două volume - 1949, 1950), "Secerişul" (1951), "Temelia" (1951), "Gigantul din munţi" (1952), "Zâna cu ochi albaştri" (1956). A scris, de asemenea, numeroase volume de povestiri, în parte reunite în antologia "Inimi fierbinţi" (1963). Un jurnal al său a fost publicat postum, în 1981, sub titlul "Cartea de piatră".

Atras de trecutul istoric al poporului român, a scris romane, povestiri şi piese de teatru cu subiecte istorice: "Valea hoţilor", "Poarta furtunilor", "Pământul zimbrului", "Stejarul din Borzeşti", "Prin Ţara de Sus", "Focurile", "Valea Albă", ultima scrisă împreună cu poeta Magda Isanos, soţia sa. A publicat şi prelucrări după ciclul "1001 de nopţi" şi a tipărit volume de povestiri pentru copii şi tineret. A făcut traduceri din Eschil, Aristofan, Ovidiu, Kalidasa, Puşkin, Gogol, Tolstoi şi Gorki, precum şi din literaturile arabă, chineză şi sanscrită. De asemenea, unele romane ale sale au fost traduse în limbile engleză, franceză, germană, rusă.

"Prolific, recunoscându-şi în Mihail Sadoveanu un model artistic, Camilar rămâne în literatură prin evocarea expresionistă a satului tradiţional", se arată în "Dicţionarul scriitorilor români" (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995). A primit Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1943), Premiul Fundaţiilor Regale (1945), Premiul "I. Creangă" al Academiei Române (1949) şi Premiul de Stat (1951). La 2 iulie 1955, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Eusebiu Camilar a murit la 27 august 1965, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Doina Lecea, editor online: Ady Ivaşcu)