La 21 aprilie 2020, regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord împlineşte 94 de ani.

În contextul extinderii pandemiei de coronavirus, regina Elisabeta a II-a părăsit, la 19 martie 2020, Palatul Buckingham şi s-a mutat la Castelul Windsor, reşedinţa sa regală situată la vest de Londra. Astfel o serie de angajamente publice ale reginei au fost anulate. La 5 aprilie 2020, regina Elisabeta a II-a s-a adresat naţiunii în legătură cu epidemia de COVID-19, prin intermediul unui discurs televizat, şi a mulţumit personalului din sistemul sanitar care luptă împotriva pandemiei de COVID-19, precum şi britanicilor care stau în casă pentru a evita răspândirea coronavirusului.

În acelaşi context, parada plină de culoare ce putea fi urmărită pe străzile Londrei şi cunoscută drept "Trooping the Colour", care conform tradiţiei marca oficial aniversarea suveranei în cea de-a doua zi de sâmbătă a lunii iunie, a fost anulată în acest an, notează http://www.trooping-the-colour.co.uk/. În 2020, acest eveniment ar fi avut loc la data de 13 iunie. Data aniversării reginei este şi ziua naţională a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Regina Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary de Winsdor) s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra, fiind fiica prinţului Albert, duce de York, viitorul rege George al VI-lea, cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea şi al reginei Mary, şi a Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York. Regina Elisabeta a II-a este şeful Casei de Windsor, Casa Regală a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Regele George al V-lea a schimbat, printr-o proclamaţie regală, la 17 iulie 1917, numele german al dinastiei Saxa-Coburg şi Gotha cu cel de Windsor, în contextul creat de Primul Război Mondial.

Atât prinţesa Elisabeta, cât şi sora sa mai mică, prinţesa Margareta (1930-2002), au studiat acasă, sub supravegherea Reginei Mamă (1900-2002) şi a guvernantei, potrivit www.royal.uk. Cursurile şcolare cuprindeau franceza, matematica, istoria, dar şi lecţii de dans, muzică şi artă, echitaţie.

Moartea suveranului George al V-lea, bunicul său, la 20 ianuarie 1936, a schimbat în întregime soarta prinţesei. În decembrie 1936, după abdicarea fratelui său, Eduard al VIII-lea, ducele Albert de York a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului, având titlul de Alteţa Sa Regală Prinţesa Elisabeta.

Numită colonel, şef al Gărzii de Grenadieri, de către tatăl său, Elisabeta şi-a făcut prima apariţie publică în 1942, inspectând trupele. A început să-şi însoţească părinţii în vizitele oficiale pe care aceştia le efectuau în ţară. Prinţesa s-a alăturat, în 1945, Serviciului Teritorial Auxiliar, învăţând să conducă maşina dar şi părţi de mecanică. Munca sa de voluntariat a durat doar câteva luni, dar i-a arătat prinţesei o lume diferită faţă de cea regală.

Prinţesa Elisabeta s-a căsătorit cu prinţul Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrew al Greciei, care a efectuat serviciul militar în Marina Britanică. Ceremonia a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey din Londra, conform www.royal.uk. Prinţul Philip a devenit, în urma căsătoriei, duce de Edinburgh. Cei doi au patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (14 noiembrie 1948), prinţesa Anne (1950), prinţul Andrew (1960) şi prinţul Edward (1964).

Regele George al VI-lea a murit la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, ceremonia fiind condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio, însă, pentru prima oară, a fost transmisă şi la televizor în întreaga lume. Reşedinţa principală a monarhilor britanici este Palatul Buckingham din Londra.

În acel moment, Regatul Unit era, încă, un imperiu impresionant, format din dominioane şi posesiuni. În anii 1950 şi 1960, multe dintre acestea şi-au declarat independenţa, Imperiul Britanic devenind ''Commonwealth of Nations''. În 1953, Regina şi soţul său au plecat într-un turneu care a durat şase luni, în care au vizitat 13 ţări. A devenit primul monarh care a vizitat Australia şi Noua Zeelandă. În 1957, a făcut o vizită de stat în SUA, în cadrul căreia s-a adresat Adunării Generale a ONU, în numele Commonwealth-ului. Totodată, a fost primul monarh care a deschis o sesiune parlamentară, respectiv cea a Parlamentului canadian. În 1973, a participat la Conferinţa Commonwealth-ului de la Ottawa, Canada şi, în 1976, a călătorit în Statele Unite ale Americii. O săptămână mai târziu, Majestatea Sa se afla în Montreal, Canada, unde a deschis Jocurile Olimpice de Vară. În 1979, suverana a călătorit în Kuweit, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Oman, o vizită care a atras atenţia şi respectul la nivel internaţional. Regina Elisabeta a II-a a întreprins, în 2011, o vizită istorică în Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic din 1911.

În 1977, a avut loc Jubileul de Argint, respectiv 25 de ani de la ascensiunea sa pe tron, în 2002 a fost aniversat Jubileul de Aur şi în 2012, Jubileul de Diamant, marcând 60 de ani de domnie. A devenit, trei ani mai târziu, la 9 septembrie 2015, monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depăşind-o pe cea a reginei Victoria (1837-1901), notează www.royal.uk. La 6 februarie 2017, regina Elisabeta a II-a a devenit şi primul monarh britanic care a sărbătorit jubileul de safir - un eveniment ce a marcat împlinirea a 65 de ani de când a urcat pe tronul Marii Britanii.

Activitatea reginei Elisabeta a II-a, care este un monarh activ şi susţinător al îndatoririlor regale, de la cele oficiale statale la cele filantropice, a adus în centrul atenţiei afirmarea identităţii naţionale şi unitatea, continuitatea, dar şi stabilitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Regina Elisabeta a II-a este guvernatorul suprem al Bisericii Anglicane, conducătorul suprem al forţelor armate, fiind şi sursa onorurilor, conferind medalii şi ordine. Regina a avut sub patronajul său peste 600 organizaţii caritabile sau cu scop educativ şi social. În ultimii ani, regina şi-a limitat programul de vizite peste hotare, însă îşi îndeplineşte îndatoririle oficiale pe teritoriul Regatului Unit. În decembrie 2016, aceasta a declarat că îşi va reduce implicarea în activităţile organizaţiilor şi instituţiilor de caritate, academice şi sportive transferând responsabilităţile către alţi membri ai familiei regale.

Soţul său, prinţul consort Philip, s-a retras din viaţa publică la 2 august 2017, în cadrul unei ceremonii organizate la Palatul Buckingham din Londra. Ceremonia a încheiat un parcurs de 65 de ani, în cursul căruia prinţul Philip a onorat în total 22.219 angajamente individuale, a efectuat 637 de vizite oficiale în străinătate şi a rostit aproape 5.500 de discursuri, potrivit statisticilor întocmite de Palatul Buckingham. La 20 noiembrie 2017, regina Elisabeta a II-a şi prinţul-consort Philip, au devenit primul cuplu din istoria monarhiei britanice care şi-a celebrat nunta de platină, eveniment care a fost marcat de clopotele catedralei Westminster. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Lăzăroiu)