Denia din Sfânta şi Marea Joi recapitulează istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Taină şi continuând cu prinderea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, aducerea Lui la arhiereii Ana şi Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea şi moartea, încheind cu punerea Sa în mormânt.

După citirea primelor cinci pericope din rândul celor 12 pericope evanghelice ale deniei din această seară, are loc aducerea Sfintei Cruci din sfântul altar şi aşezarea ei în mijlocul bisericii, spre închinare.

Scoaterea Sfintei Cruci din altar, care reprezintă cerul, şi aşezarea ei în naosul bisericii, care simbolizează lumea, reprezintă ieşirea Fiului lui Dumnezeu din slava dumnezeiască şi venirea Sa, în istorie, în lume.

Iisus Hristos a fost cu adevărat răstignit cu trupul, sub Ponţiu Pilat şi Irod Tetrarhul, iar suferinţa Sa a fost model de jertfă pentru toţi martirii creştini care mărturisesc că nu există experienţă a împărăţiei lui Dumnezeu fără Cruce, fără jertfă (Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994).

Iisus Hristos a murit pe cruce după firea omenească, căci potrivit Sfântului Ioan Damaschin, însuşi Fiul lui Dumnezeu a suferit toate schingiuirile în trup, însă firea Sa dumnezeiească şi singura impasibilă a rămas impasibilă. Se poate spune astfel că Dumnezeu a suferit în trup, dar în nici un caz nu se poate spune că Dumnezeirea a suferit în trup, sau că Dumnezeu a suferit prin trup.

Slujbele din Sfânta şi Marea Joi cuprind Denia sau Utrenia şi Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

În cadrul Sfintei Liturghii euharistice din Sfânta şi Marea Joi se scoate Agneţul, care se conservă în Sfântul Altar de-a lungul întregului an, pentru a fi dăruit celor nou botezaţi, celor bolnavi şi celor ce se împărtăşesc în regim de urgenţă.

Ca semn al legăturii dintre Botez, Mirungere, Euharistie şi taina Bisericii Sfinţite şi Sfinţitoare (mai ales Altarul şi Antimisul), se sfinţeşte Sfântul şi Marele Mir de Patriarhul unei Biserici autocefale, împreună cu membrii Sfântului Sinod.

Acest Sfânt şi Mare Mir a fost preînchipuit atât de mirul de mare preţ cu care a fost uns Hristos-Domnul (Ioan 12, 7) ca semn al îngropării Sale, cât şi de mirul adus de femeile purtătoare de mir în ziua învierii lui Hristos, Cel ce după înviere a dăruit ucenicilor Săi darul Sfântului Duh (Ioan 20, 22-23).

În Biserica Ortodoxă Română Sfântul şi Marele Mir a fost sfinţit ultima dată în Joia din Săptămâna Mare a anului 2019, când pentru a 22-a oară în cei 134 ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române a avut loc această slujbă.

Sfântul şi Marele Mir este materia sfinţită care se foloseşte la Taina Mirungerii, la sfinţirea bisericilor, la sfinţirea altarelor, a antimiselor şi pentru reprimirea în ortodoxie a celor căzuţi de la dreapta credinţă.

Sfântul şi Marele Mir se prepara din ulei de măsline, vin şi 38 de aromate din diferite plante. Varietatea speciilor de plante semnifică felurimea darurilor Sfântului Duh. Aceste ingrediente se fierb după o rânduială specială, iar materia rezultată este sfinţită de Întâistătătorul Bisericii autocefale, împreună cu soborul arhiereilor, în Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Patimi, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. (surse: https://basilica.ro; www.crestinortodox.ro; "Dogmatica", Sf. Ioan Damaschin, 1993; Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)