Gimnasta Simona Amânar s-a născut la Constanţa, la 7 octombrie 1979.

A activat cu dublă legitimare la CSŞ nr. 1 şi la clubul "Farul" Constanţa. La club, s-a pregătit sub îndrumarea antrenorilor Ileana Mihail, Mirela Szemerjai, N. Forminte şi M. Frum, iar la lotul naţional cu antrenorii Octavian Belu, Maria Bitang, N. Forminte şi T. Ponoran, potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' (vol. I, Bucureşti, 2002, Ed. Aramis).

Participă la concursuri de la vârsta de 9 ani. Debutează în 1992, la Balcaniada de Gimnastică din Bulgaria, cu medalia de bronz la individual compus şi la Campionatul European de juniori, unde obţine medalia de aur în proba pe echipe.

S-a remarcat prin cucerirea a numeroase medalii olimpice, mondiale şi europene, care au propulsat-o în topul celor mai cunoscute reprezentante ale gimnasticii româneşti. Timp de nouă ani, a făcut parte din lotul naţional de gimnastică, perioadă în care a practicat sportul la cel mai înalt nivel. Proba care a consacrat-o a fost cea de sărituri.

În perioada 1994-1998 a participat la trei ediţii ale Campionatelor Europene şi la cinci ale Campionatelor Mondiale, precizează site-ul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro.

La CE de senioare a realizat un palmares impresionant: o medalie de aur cu echipa în 1994, la Stockholm; trei titluri, la sărituri, paralele şi cu echipa, în 1996, la Birmingham; un titlu cu echipa, două medalii de argint, la individual compus şi sărituri, şi două medalii de bronz, la bârnă şi sol, în 1998, la St. Petersburg.

A fost componentă a naţionalei care a cucerit medaliile de aur în proba pe echipe la CM din 1994 (Dortmund), 1995 (Sabae), 1997 (Lausanne) şi 1999 (Tianjin). La CM din 1995 de la Sabae (Japonia), s-a impus la sărituri, câştigând primul său titlu mondial individual. În 1996, la CM de la San Juan (Porto Rico), a urcat pe cea de-a doua treaptă a podiumului la sărituri. La CM din 1997 (Lausanne), s-a impus din nou la sărituri, cucerind titlul şi locul secund la individual compus. La CM de la Tianjin (China), în afară de titlul mondial cu echipa, a mai cucerit medaliile de argint la sărituri şi sol.

A participat la două ediţii ale Jocurilor Olimpice. În 1996, la JO de la Atlanta, a obţinut patru medalii: una de aur, la sărituri (singura gimnastă româncă medaliată cu aur), una de argint, la sol şi două de bronz, la individual compus şi cu echipa. În 2000, la JO de la Sydney, a devenit campioană olimpică absolută (după ce Andreei Răducan i-a fost retrasă medalia de aur pe motiv de doping), a cucerit titlul cu echipa şi a obţinut medalia de bronz la sol, notează www.cosr.ro.

După Olimpiada de la Sidney, considerată ca fiind apogeul carierei sale, s-a retras din activitate. S-a mutat la Timişoara, unde a devenit asistentă universitară la Facultatea de Sport a Universităţii de Vest şi, la scurt timp, a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică. În paralel, fosta campioană mondială a lucrat ca prezentator al ştirilor sportive de televiziune. A fost numită cetăţean de onoare la Bucureşti, Constanţa şi Timişoara şi a fost inclusă în Comisia de etică a Comitetului Olimpic Român.

Ca distincţie internaţională, Simona Amânar a fost premiată cu Sport Award la Londra, reuşind să fie a doua româncă, după Nadia Comăneci, care a câştigat acest titlu comparabil cu Oscarul sportului. Ulterior, în 2007, gimnasta a fost inclusă şi în International Gymnastics Hall of Fame, cu prilejul unei ceremonii desfăşurate la Oklahoma City (SUA). Acest trofeu a fost decernat, de-a lungul timpului, şi altor români: Nadia Comăneci, Bela Karoly, Octavian Belu, Daniela Silivaş, Ecaterina Szabo şi Teodora Ungureanu.

I-a fost acordat titlul de Maestră Emerită a sportului. Totodată, prin Decret Prezidenţial, în anul 2000 i-a fost conferit Ordinul naţional "Serviciul Credincios", în grad de comandor. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)