Politicianul şi criticul literar Petre P. Carp s-a născut la 29 iunie 1837 la Iaşi, într-o familie boierească din Moldova, conform volumului "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2004).

În "Descrierea Moldovei" a lui Dimitrie Cantemir, familia Carp este trecută printre vechile neamuri ale ţării. Istoria familiei Carp este strâns legată de a moşiei Ţibăneşti. În anii 1830-1835, stolnicul Petre Carp se căsătoreşte cu Smaranda Radu, iar fiul lor Petre P. Carp, Petrachi, se naşte la Iaşi, potrivit documentelor publicate de arhivelenationale.ro.

A urmat din 1850 gimnaziul la Berlin, iar din 1858, cursurile Facultăţii de Drept şi de Ştiinţe Politice din Bonn. Reîntors în ţară, în 1862, duce o susţinută activitate cultural-literară şi se implică în viaţa politică.

În toamna anului 1863, citeşte unui grup format din T. Maiorescu, Iacob Negruzzi, Th. Rosetti şi N. Burghele, întruniţi în locuinţa sa, traducerea piesei "Macbeth", de William Shakespeare, această reuniune fiind considerată ulterior cea dintâi şedinţă a societăţii Junimea, notează "Dicţionarul general al literaturii române". Astfel, se numără printre întemeietorii "Junimei" şi, în plus, este colaborator al "Convorbirilor literare", conform documentelor publicate pe arhivelenationale.ro. Critica sa literară este, alături de aceea a lui T. Maiorescu, A.D. Xenopol, Şt. G. Vârgolici, M. Pompiliu, reprezentativă pentru modul junimist de a o concepe şi realiza, conform "Dicţionarul general al literaturii române". A publicat traducerile din Shakespeare "Macbeth" (Iaşi, 1864) şi "Othello" (Iaşi, 1868), şi a semnat lucrarea "Discursuri" (Bucureşti, 1907), potrivit sursei citate anterior.

În viaţa politică, a fost o figură reprezentativă a Partidului Conservator, pe care l-a şi condus timp de cinci ani. Reuşeşte de tânăr să fie numit ministru, pentru prima oară, în cabinetul lui M. Costache-Epureanu (20 aprilie-17 decembrie 1870), numit "Cloşca cu pui", datorită faptului că toţi miniştrii erau tineri, evidenţiază documentele din Arhivele Naţionale. După ce a făcut parte din guvernul prezidat de Lascăr Catargiu (1876), ca "ministru de culte", a format un grup politic cu mulţi dintre junimişti, care au avut ca mijloace de comunicare "România Liberă" şi apoi "Constituţionalul".

Petre P. Carp şi-a pus semnătura pe actul de înfiinţare a primei agenţii telegrafice româneşti, în calitate de ministru de externe în guvernul Theodor Rosetti (12 noiembrie 1888-22 martie1889). Acesta era convins că România avea nevoie de o agenţie naţională independentă care să aparţină statului român şi să reprezinte numai interesele acestuia. Filogerman, Petre P. Carp dorea ca agenţia românească să beneficieze de susţinerea unei agenţii, în special a celei austriece Correspondenz Bureau, dar şi a Agenţiei engleze Reuter, în încercarea de a sparge monopolul agenţiei franceze.

La 24 ianuarie/5 februarie 1889, ministrul de externe Petre P. Carp a cerut ''Direcţiunii Generale a Telegrafelor şi Poştelor'', din subordinea Ministerului de Interne, să ofere Agenţiei Telegrafice Române, care era în curs de organizare, o ''odae mare în casele ce le ocupă''. În aceeaşi zi, directorul general al telegrafelor şi poştelor a răspuns că a luat măsurile cuvenite pentru ca de la 1/13 aprilie ''să se pună la dispoziţiunea noii agenţii telegrafice române ce este în ajun a se înfiinţa o odaie în localul actual al Direcţiunii generale a telegrafelor şi poştelor'' (''Un secol de agenţii de presă româneşti 1889-1989'', Florica Vrânceanu, Editura Paralela 45, 2000).

În aceste împrejurări, la 15/27 martie 1889, a fost înfiinţată prima agenţie de presă ''românească, naţională şi autonomă'', având titulatura de Agenţia Telegrafică a României sau Agenţia Română - ''Agence Telegraphique de Roumanie'' - ''Roumagence''. Documentele oficiale care au stat la baza înfiinţării primei agenţii naţionale de presă, astăzi AGERPRES, datează din zilele de 15/27 şi 16/28 martie 1889, ambele conţinând în mare aceleaşi înscrisuri, şi poartă semnăturile ministrului român de Externe, Petre P. Carp, şi a directorului şi proprietarului ''Politische Correspondenz'', Erich Schaffer.

La 7 iulie 1900, devenind prim-ministru şi ministru de finanţe, Petre P. Carp a încercat să rezolve criza în care se găsea ţara prin vânzarea aşa numitelor disponibilităţi, dar pentru că punctul său de vedere nu a fost aprobat, s-a retras. A mai condus Cabinetul de Miniştri în perioada 29 decembrie 1910- 28 martie 1912. În urma unor neînţelegeri cu T. Maiorescu, s-a retras lăsându-i acestuia sarcina de a forma noul guvern (1912). De atunci, n-a mai fost ministru, iar în epoca Primului Război Mondial, s-a numărat printre cei care au susţinut că România trebuie să meargă alături de Germania. A rămas în Bucureşti în timpul ocupaţiei şi a încercat să formeze aici un guvern contra celui de la Iaşi, care să încheie pacea, dar nu a reuşit. După această nereuşită se retrage din viaţa politică, mai notează arhivelenationale.ro.

A murit la 19 iunie 1919, la Ţibăneşti, în judeţul Iaşi. AGERPRES/(Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Ady Ivaşcu)