La 10/22 mai 1859 au început, la Focşani, lucrările Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune celor două Principate Unite.

Înfiinţarea Comisiei Centrale pentru alcătuirea legilor de interes comun, precum şi a unei Curţi de Casaţie comune pentru cele două Principate, cu sediul la Focşani, fusese stabilită prin Convenţia de la Paris din 1858. Numărul membrilor Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune era de 16, opt munteni şi opt moldoveni, jumătate dintre aceştia aleşi de către Camerele respective, jumătate numiţi de domnitor. Pentru imprimarea diferitelor proiecte de legi, Comisia Centrală avea tipografia ei, la Focşani.

În mesajul de deschidere a lucrărilor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza enumera legile de care avea să se ocupe Comisia Centrală în primul rând, apoi legea care să reglementeze relaţiile ''între cultivatori şi proprietarii pământului'', precum şi legea Curţii de Casaţie, se arată în lucrarea sa ''Viaţa şi opera lui Cuza Vodă'', autor Constantin C. Giurescu (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, l966).

În primele două sesiuni, Comisia Centrală de la Focşani a alcătuit un proiect de Constituţie şi un proiect de lege rurală. Proiectul de lege rurală nu rezolva chestiunea agrară, neţinând seamă de revendicările ţărănimii. Niciunul din cele două proiecte nu a devenit lege, opunându-se atât elementele progresiste din Camere, cât şi însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Modificări ale componenţei Comisiei Centrale au avut loc în timpul guvernelor conduse de A. Panu în Moldova (17 ianuarie-23 septembrie 1861), respectiv de Şt. Golescu în Ţara Românească (12 mai - 11 iulie 1861). ''În noua componenţă, Comisia Centrală care, în primul ei an de funcţionare nu voise să se ocupe de o nouă lege electorală, a alcătuit acum una care însemna un pas important înainte faţă de stipulaţiile electorale ale Convenţiei de la Paris. Dar nici aceasta nu a ajuns, din pricina împrejurărilor politice generale, să fie transformată în lege, aşa încât a trebuit să aibă loc lovitura de stat din 2 mai 1864 pentru a se lărgi dreptul de vot'', scrie istoricul Constantin C. Giurescu în lucrarea amintită.

O realizare a Comisiei Centrale a fost proiectul de lege al Curţii de Casaţie. Înfiinţarea acestei înalte instituţii, prevăzute de Convenţia de la Paris, a întârziat însă mai bine de un an după sancţionarea şi promulgarea legii (12/24 ianuarie 1861). S-a aşteptat realizarea Unirii depline, şi numai după aceea, la 11/23 februarie 1862, Cuza a numit membrii Curţii, iar solemnitatea instalării lor a avut loc la 15 martie 1862. Primul preşedinte al Curţii a fost Vasile Sturza, iar între membrii numiţi la 11/23 februarie de către domnitor se numărau Anastasie Panu, N. Kreţulescu, N. Sutzu şi C. Bosianu.

Între celelalte proiecte de legi alcătuite de Comisia Centrală se numără trei cu caracter financiar, însemnând o aplicare a principiului egalităţii fiscale: proiectul pentru contribuţia funciară; proiectul pentru contribuţia personală, adică pe cap de contribuabil; proiectul impunerii pentru poduri şi şosele. La 30 iunie 1860, Kogălniceanu telegrafia lui Cuza la Bucureşti, rugându-l să-l autorizeze, tot telegrafic, a prezenta Camerei aceste trei proiecte. (''Viaţa şi opera lui Cuza Vodă'')

Comisia Centrală de la Focşani a funcţionat până la realizarea Unirii depline, când s-a desfiinţat. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Cerasela Bădiţă)