''Moartea lui Ipu'' este o nuvelă semnată de prozatorul şi scenaristul Titus Popovici (1930-1994).

Publicată în 1970, nuvela relatează, prin ochii unui copil de 14 ani, evenimentele petrecute timp de o zi şi o noapte într-un sat din vestul ţării. După 23 august 1944 şi la puţin timp înaintea venirii armatei române, un soldat german din trupele în retragere este găsit ucis pe un câmp din apropiere. Comandantul german anunţă că personajele importante ale comunei, printre care primarul, preotul, notarul etc. vor fi executate dacă făptaşul nu se predă. Cuprinşi de panică, aceştia încearcă să îl convingă pe Ciupe Teodor (Ipu), un bătrân "sărac cu duhul" să ia vina asupra lui. Ipu acceptă, cu câteva condiţii modeste. Din marginalizat şi privit cu dispreţ, Ipu devine prima personalitate a comunităţii, mai-marii locului făcând tot posibilul să îi îndeplinească orice dorinţă.

Peste noapte, satul este eliberat de armata română. Aranjamentul nu mai este valabil, astfel încât Ipu recade în dizgraţia ipocritei "elite" săteşti. Nu mai este executat, dar moare metaforic, ucis de mizeria morală a celor care ar fi trebuit să fie liderii şi înţelepţii comunităţii.

Nuvela a fost ecranizată în 1972, cu titlul "Şi atunci i-am condamnat pe toţi la moarte". Regizat de Sergiu Nicolaescu, filmul l-a avut în rolul lui Ipu pe Amza Pellea. O a doua versiune cinematografică a nuvelei a fost lansată în 2013, cu titlul "Condamnat la viaţă", regizată de Bogdan Dreyer, cu Gerard Depardieu în rol principal, potrivit www.cinemagia.ro. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Anda Badea)

Explicaţie fotografie din deschidere: Titus Popovici, 4 noiembrie 1971