Scriitorul francez Guy de Maupassant s-a născut la 5 august 1850, în castelul Miromesnil, lângă Tourvelle-sur-Arques.

Henri Rene Albert Guy de Maupassant a descins dintr-o veche familie lorenă, înnobilată de Maria Tereza de Austria şi stabilită în Normandia în secolul al XVIII-lea. După primii ani petrecuţi în Etretat, o regiune a Normandiei, la vârsta de 13 ani a urmat un stagiu scurt la seminarul din Yvetot. Nişte versuri satirice interceptate de directorul seminarului au atras eliminarea elevului recalcitrant şi mutarea sa la liceul din Rouen, pe care l-a absolvit strălucit, în 1869.

Studiile juridice, începute la Paris, le-a întrerupt din cauza războiului franco-german. În 1870, Maupassant s-a înrolat şi a asistat la invazia din Normandia, eveniment care, zece ani mai târziu, i-a inspirat nuvela "Bulgărele de seu", în prezent considerată una dintre cele mai reuşite scrieri ale sale.

În perioada 1873-1880, a lucrat sub directa îndrumare a lui Flaubert, i-a corectat manuscrisele, a adunat material documentar pentru "Bouvard" şi "Pecuchet" şi s-a angajat ca funcţionar la Ministerul Marinei, potrivit http://www.maupassantiana.fr.

Adevărata lui carieră a început în anul 1880, când a avut loc şi debutul său ca prozator cu "Duminicile unui burghez din Paris". În timp scurt a devenit un scriitor la modă, saloanele îl solicită cu insistenţă. Dar mondenitatea îi repugnă, cum va reieşi mai târziu din accentele sarcastice ale romanului "Inima noastră".

Gustav Flaubert l-a introdus în societatea literară, unde i-a cunoscut pe Al. Daudet, E. Zola, J.K. Huysmans, S. Turgheniev. Graţie protecţiei de care s-a bucurat, Guy de Maupassant a început să publice în diverse ziare: "Gil Blas" şi "Le Gaulois", acumulând şi o bună cunoaştere a mediului gazetăresc, folosită şi în "Bel-Ami", recunoscut de critică ca fiind cel mai bun roman al său.

El a publicat "La maison Tellier" (1881); "Mademoiselle Fiji" şi "Poveştile becaţei" (1883); "Clar de lună", "Surorile Rondoli"; "Yvette", "Miss Harriet" şi "Monsieur Parent" (1884); "Povestirile zilei şi ale nopţii" (1885); "Le Horla" (1887); "Inutila frumuseţe" (1890).

După ce a demisionat de la minister, Guy de Maupassant s-a consacrat literaturii, izolându-se tot mai mult în asceza creaţiei. Trei, patru, chiar şi cinci volume, i-au susţinut anual prezenţa literară. A scris peste 300 de nuvele, reunite în 18 volume, şi şase romane.

Trei volume de un înalt conţinut ideologic şi spirit artistic consemnează memoriile de călătorie "La soare" (1884), "Pe apă" (1888), "Viaţa rătăcitoare" (1890). Scriitorul a realizat în nuvelele şi romanele sale o frescă veridică a societăţii contemporane lui. Viziunea lui satirică, animată de intenţii polemice, reflectă aversiunea faţă de prejudecăţile şi minciunile unei lumi corupte.

A murit într-un sanatoriu de psihiatrie, la Paris, la 6 iulie 1893.

Guy de Maupassant a evoluat de la naturalism la un realism sobru, documentat, legat de cele mai bune tradiţii clasice, dovedindu-se un stilist impecabil, şi impunându-se, în istoria literaturii franceze, drept unul dintre maeştrii nuvelei. Stilistica sa a asigurat supravieţuirea operei sale, cu un spor de prestigiu în prezent, atingând nivelul unei notorietăţi universale de prim rang. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Marina Bădulescu, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: Guy de Maupassant / Facebook