Cupa Mondială, ajunsă la cea de-a 14-a ediţie, s-a desfăşurat în Italia, între 8 iunie şi 8 iulie 1990. Astfel, peninsularii deveneau gazde pentru a doua oară, după turneul final din 1934, când Italia a triumfat pe teren propriu.

Formatul prevedea participarea a 24 de echipe din cinci confederaţii, repartizate astfel: 14 din Europa (Anglia, Austria, Belgia, Cehoslovacia, Italia, Irlanda, Iugoslavia, Olanda, Republica Federală Germania, România, Scoţia, Spania, Suedia şi URSS), patru din America de Sud (Argentina, Brazilia, Columbia şi Uruguay), două din America de Nord şi Centrală (Costa Rica şi SUA), două din Africa (Egipt şi Camerun) şi două din Asia (Coreea de Sud şi Emiratele Arabe Unite), notează site-ul oficial al FIFA. SUA s-a calificat la Cupa Mondială pentru prima dată după 40 de ani.

Partidele Coppei del Mondo s-au disputat pe 12 stadioane impecabile, amplasate în tot atâtea oraşe: Stadio Olimpico din Roma, Stadio Comunale din Florenţa, Giuseppe Meazza din Milano (aşa-numitul San Siro), arena San Nicola din Bari, San Paolo din Napoli, Stadio Delle Alpi din Torino, Luigi Ferraris din Genova, Renato Dall Ara din Bologna, Marc Antonio Bentegodi din Verona, Friuli din Udine, Sant Elia din Cagliari şi arena Della Favorita din Palermo.

Italia s-a consolat cu medalia de bronz, după ce a învins Anglia cu 2-1 în finala mică, dar şi cu golgheterul competiţiei, Toto Schillaci, care a marcat şase goluri.

Finala dintre RFG şi Argentina a fost un meci sărac în faze de poartă, europenii încununându-se campioni mondiali printr-un penalty transformat de Andreas Brehme în minutul 85. Scor final: 1-0. Meciul s-a disputat la 8 iulie 1990, pe Stadio Olimpico din Roma, în prezenţa a 73.000 de suporteri. Meciul a fost arbitrat de mexicanul Edgardo Codesal Mendez, care a acordat două cartonaşe roşii, lăsând argentinienii în nouă oameni după eliminarea lui Pedro Monzon (min.65) şi a lui Gustavo Dezotti (min. 87). Pedro Troglio şi Diego Maradona au fost şi ei sancţionaţi, dar cu cartonaş galben. Argentina a fost cea mai indisciplinată echipă a acelui turneu final.

RFG şi-a luat revanşa în faţa Argentinei, triumfând pentru a treia oară la un Campionat Mondial. În 1986, pe Azteca din Ciudad de Mexico, nemţii pierduseră finala cu 2-3 în favoarea argentinienilor.

Ultimul act din 1990 a stabilit "un record nedorit", după cum citează site-ul oficial al FIFA. Argentina a devenit prima echipă care nu a reuşit să marcheze într-o finală, fiind totodată singura echipă care a terminat ultimul act cu doi jucători eliminaţi.

La acest turneu final a luat parte şi naţionala României, care după ce a dispus în grupe de URSS cu 2-0, a terminat la egalitate, 1-1, cu campioana en-titre, Argentina, şi a cedat cu 1-2 în faţa Camerunului. În optimi, România a pierdut după loviturile de departajare în faţa Irlandei.

În 1990, a început evoluţia aşa-zisei generaţii de aur a fotbalului românesc. Cu decarul Hagi la timonă, naţionala de fotbal a României a dat startul unui deceniu cu rezultate notabile. Antrenorul selecţionatei române era Emeric Ienei.

Lotul României era format din 22 de jucători: trei portari (Silviu Lung, Bogdan Stelea şi Gheorghe Liliac), şase fundaşi (Mircea Rednic, Michael Klein, Ioan Andone, Iosif Rotariu, Adrian Popescu şi Emil Săndoi), şapte mijlocaşi (Gheorghe Popescu, Ioan Ovidiu Sabău, Gheorghe Hagi, Dănuţ Lupu, Dorin Mateuţ, Zsolt Muzsnai şi Ioan Lupescu) şi şase atacanţi (Marius Lăcătuş, Rodion Cămătaru, Florin Răducioiu, Daniel Timofte, Ilie Dumitrescu şi Gavril Balint). Cel mai tânăr component al echipei noastre era Răducioiu, pe atunci în vârstă de 20 de ani, în timp ce decanul era Silviu Lung, de aproape 34 de ani.

La turneul final din 1986, s-au înscris în total 115 goluri în cele 52 de jocuri disputate, ceea ce înseamnă că media reuşitelor pe meci a fost de 2,21. S-a înregistrat cea mai slabă medie de goluri din istoria de 80 de ani a Cupei Mondiale.

Câştigătorul Ghetei de Aur a fost italianul Salvatore (Toto) Schillaci, care a marcat de şase ori. În urma lui, s-a clasat cehoslovacul Tomas Skuhravy, cu cinci goluri marcate, urmat de camerunezul Roger Milla, spaniolul Michel, germanul Lothar Matthäus şi englezul Gary Lineker, care au înscris de patru ori. Tot Schillaci a fost desemnat ca fiind cel mai bun jucător al turneului şi a primit distincţia Balonul de Aur de la FIFA pentru evoluţia sa la Cupa Mondială, urmat în clasament de Lothar Matthäus şi Diego Maradona.

În clasamentul golurilor pe echipe, a condus RFG cu 15 reuşite, urmată de Italia şi Cehoslovacia, fiecare cu 10 goluri marcate. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Gabriela Badea)

Sursa foto: FIFA World Cup/Facebook