Consiliul Europei este cea mai veche organizaţie politică de pe continent, înfiinţată la 5 mai 1949. Are sediul la Strasbourg şi regrupează 47 de state şi a acordat statutul de observator altor cinci state (Sfântul Scaun, Statele Unite, Canada, Israel, Japonia şi Mexic), conform volumului ''România şi Consiliul Europei 1993-2008'' (Bucureşti, 2008) şi portalului oficial al Consiliului Europei - www.coe.int.
Cu toate că este o organizaţie distinctă faţă de Uniunea Europeană, în practică, nici un stat nu a aderat la Uniune fără a fi mai întâi membru al Consiliului Europei.

Scopurile Consiliului Europei sunt: apărarea drepturilor omului şi a democraţiei parlamentare şi asigurarea primordialităţii dreptului; încheierea de acorduri la scară continentală pentru armonizarea practicilor sociale şi juridice ale statelor membre; favorizarea conştientizării identităţii europene, fondată pe valori diverse şi care transcend diferenţele culturale; căutarea unor soluţii comune pentru rezolvarea problemelor sociale, celor ce privesc discriminarea minorităţilor, xenofobia, intoleranţa, bioetica şi donarea, terorismul, traficul de fiinţe umane, crima organizată şi corupţia, cybercriminalitatea, violenţa faţă de copii; dezvoltarea stabilităţii democratice în Europa şi susţinerea reformelor politice, legislative şi constituţionale.

Principalele organisme ale Consiliului Europei sunt:
Comitetul Miniştrilor, care este principalul organism decizional şi este alcătuit din miniştrii afacerilor externe din statele membre sau din delegaţi ai acestora cu rang de ambasadori. Are sediul la Strasbourg.
Adunarea Parlamentară, formată din 324 de membri, aleşi din cadrul celor 47 de parlamente naţionale. Preşedinţia actuală este deţinută de Michele Nicoletti, conform www.coe.int.
Congresul Puterilor Locale şi Regionale, alcătuit dintr-o Cameră a Puterilor Locale şi dintr-o Cameră a Regiunilor. Preşedintele în exerciţiu este austriaca Gudrun Mosler-Törnström.
Secretariatul General, ce reuneşte funcţionarii ce lucrează în cadrul acestui organism, este condus, din septembrie 2009, de norvegianul Thorbjorn Jagland.

Consiliul Europei are peste 2.000 de angajaţi şi deţine birouri externe şi de legătură cu alte instituţii internaţionale. Spre exemplu, Centrele Europene pentru Tineret, de la Strasbourg şi Budapesta oferă instruire pentru tineri în probleme de democraţie şi drepturile omului, conform www.coe.int.

La 25 octombrie 1955, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a hotărât pe baza unei decizii unanime să adopte simbolul organizaţiei, un cerc format din 12 stele aurii, aşezate pe un fond albastru, având formatul unei embleme. Ca urmare a acestei decizii, Comitetul Miniştrilor a adoptat, la 9 decembrie 1955, această emblemă, drept drapelul Consiliului Europei. Steagul a fost arborat în mod solemn la 13 decembrie 1955, la Paris.
În aprilie 1983, Parlamentul European a hotărât ca simbolul Consiliului Europei să fie şi drapel al Comunităţii Europene. Consiliul Europei a fost de acord şi, din 1986, steagul a devenit simbolul instituţiilor europene.
La Strasbourg, la 5 mai 1972, în cadrul unei sesiuni ministeriale, Comitetul Miniştrilor, principalul organism decizional, a adoptat imnul Consiliului Europei, aranjamentul orchestral al lui Herbert von Karajan pentru Simfonia a 9-a a lui Ludwig van Bethoven, ''Oda Bucuriei''. Din 1986, imnul Consiliului Europei a devenit şi imnul instituţiilor europene în ansamblu.

Până în prezent, sub egida Consiliului Europei au fost adoptate peste 200 de convenţii sau tratate europene, având forţă de lege. Aceste concretizări juridice privesc o problematică variată, de la drepturile omului la lupta împotriva crimei organizate şi de la prevenirea torturii la cooperarea culturală. Pe lângă acestea, nu sunt neglijate nici domenii importante, precum dreptul, sănătatea, media, educaţia şi cultura, sportul. AGERPRES / (Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Simona Aruştei)