Ajunsă la a 13-a ediţie, Cupa Mondială de Fotbal s-a întors, în 1986, în Mexic, gazdă pentru a doua oară, în urma renunţării Columbiei de a organiza competiţia, din motive financiare. Turneul s-a desfăşurat în perioada 31 mai - 29 iunie 1986, potrivit site-ului FIFA, www.fifa.com. De altfel, Mexic a devenit prima ţară din lume care a găzduit Cupa Mondială de două ori.

În septembrie 1985 a avut loc un cutremur devastator, în urma căruia au murit 20.000 de persoane. Stadioanele nu au fost afectate de seism, dar populaţia şi infrastructura au avut de suferit. Mexicanii şi-au revenit şi au organizat un turneu ireproşabil. Au existat câteva partide care au depăşit 100.000 de persoane în tribune: finala Argentina - RFG, semifinala Argentina - Belgia, sfertul de finală Argentina - Anglia, partida Mexic - Bulgaria din optimile de finală, precum şi toate meciurile din grupe ale gazdelor, în compania Belgiei, Paraguayului şi Irakului.

Partidele Cupei Mondiale din Mexic s-au desfăşurat pe 12 stadioane din nouă oraşe: Azteca şi Estadio Olimpico Universitario din Ciudad de Mexico, Jalisco şi Tres de Marzo din Guadalajara, Estadio Tecnologico şi Estadio Universitario din Monterrey, Cuahtemoc din Puebla, Nemesio Diez din Toluca, Nou Camp din Leon, arena Sergio Leon Chavez din Irapuato, La Corregidora din Queretaro şi Neza 86 din Nezahualcoyotl.

La turneul final au participat, pentru a doua oară în istoria CM, 24 de echipe din cinci confederaţii: 14 din Europa (Anglia, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Franţa, Irlanda de Nord, Italia, Polonia, Portugalia, RFG, Scoţia, Spania, Ungaria şi URSS), patru din America de Sud (Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay), două din America de Nord şi Centrală (Canada şi Mexic), două echipe din Africa (Algeria şi Maroc) şi două din Asia (Coreea de Sud şi Irak).

România nu s-a calificat, pentru că nu a trecut de grupa preliminară. În calificări, echipa noastră a fost repartizată în grupa europeană 3, alături de Anglia, Irlanda de Nord, Finlanda şi Turcia. România a fost înfrântă de două ori de Irlanda de Nord (2-3 în deplasare, 0-1 acasă), dar şi-a luat revanşa în partidele cu Turcia, pe care a învins-o în ambele întâlniri (3-0 acasă, 3-1 în deplasare). A remizat de două ori cu Anglia (0-0 acasă, 1-1 în deplasare), iar cu Finlanda a înregistrat un egal şi o victorie (1-1 în deplasare, 2-0 acasă), Prin urmare, românii s-au clasat pe al treilea loc, cu un total de nouă puncte, în urma Angliei şi a Irlandei de Nord.

Formatul s-a schimbat de această dată. Dintre cele 24 de echipe participante, mergeau mai departe 16: primele două clasate din fiecare grupă plus alte patru echipe aflate pe locul al treilea, cu punctajul cel mai bun. Grupa A era formată din Italia, Bulgaria, Argentina şi Coreea de Sud. Grupa B reunea Mexic, Paraguay, Belgia şi Irak. Din grupa C făceau parte URSS, Franţa, Ungaria şi Canada. Grupa D era compusă din Brazilia, Spania, Irlanda de Nord şi Algeria. Grupa E era alcătuită din Danemarca, RFG, Scoţia şi Uruguay. Ultima, grupa F, reunea echipele din Maroc, Anglia, Polonia şi Portugalia.

Argentina a trecut de faza grupelor dispunând de Coreea de Sud cu 3-1, de Bulgaria cu 2-0 şi terminând la egalitate, 1-1 cu Italia. În optimi, Argentina a trecut de Uruguay cu 1-0, iar în sferturi de Anglia cu 2-1. Marea vedetă a sud-americanilor, Diego Armando Maradona, a contribuit la calificarea în semifinale, marcând un gol cu mâna în meciul cu Anglia, despre care jucătorul atât de mediatizat a spus că a fost "Mâna lui Dumnezeu!". Tot în acel joc, disputat pe stadionul Azteca din Ciudad de Mexico, Maradona a marcat un al doilea gol, cel decisiv, când a primit mingea la 60 m de poarta apărată de Peter Shilton şi a driblat jumătate din echipa Angliei.

Maradona a fost emblema incontestabilă a Mondialului din Mexic, dar au existat şi alţi fotbalişti notabili. Printre ei, s-a aflat şi englezul Gary Lineker, câştigătorul Ghetei de Aur, care a reuşit să înscrie de şase ori, dintre care trei goluri au fost marcate în meciul decisiv din grupe, împotriva Poloniei. În sferturile de finală, de ziua lui Michel Platini (31 de ani), Franţa a învins Brazilia, iar Zico a evoluat pentru ultima oară sub culorile auriverde. Naţionala Italiei nu a reuşit să-şi apere titlul şi a avut o prestaţie mediocră. A trecut de grupe, după două rezultate de egalitate, 1-1, atât cu Bulgaria, cât şi cu Argentina, şi o victorie, 3-2 cu Coreea de Sud, oprindu-se în optimile de finală, 0-2 cu Franţa lui Platini.

În semifinale, Argentina a învins naţionala Belgiei cu 2-0, ambele goluri fiind marcate de Maradona. Tot în semifinale, RFG a bătut Franţa cu 2-0, prin reuşitele lui Brehme şi Völler. În finala mică, Franţa antrenată de Henri Michel a întrecut Belgia lui Guy Thys cu 4-2 după prelungiri şi s-a întors acasă cu medalia de bronz. Marcatorii Franţei au fost Ferreri, Papin, Genghini şi Amoros. Pentru belgieni, au înscris Ceulemans şi Claesen.

Marea finală a Cupei Mondiale din 1986 s-a desfăşurat la 29 iunie, pe arena Azteca din capitala Ciudad de Mexico, în prezenţa a 114.600 de spectatori. Azteca a devenit atunci stadionul record al Cupei Mondiale, pentru că aici s-au jucat, în total, 19 partide la ambele turnee mexicane (1970 şi 1986).

Argentinienii Brown (min. 23) şi Valdano (min. 55) şi-au adus echipa în avantaj. Nemţii şi-au revenit şi au egalat prin K.H. Rummenigge (74) şi Völler (80), dar peste doar trei minute Burruchaga a marcat golul victoriei argentinienilor, dintr-o pasă a lui Maradona, aducând a doua Cupă Mondială în ţara sa.

La turneul final din 1986, s-au înscris, potrivit www.fifa.com, 132 goluri în cele 52 de jocuri disputate, ceea ce înseamnă că media reuşitelor pe meci a fost de 2,54. S-a înregistrat cea mai slabă medie de goluri de până atunci la Cupele Mondiale.

Câştigătorul Ghetei de Aur a fost englezul Lineker, care a marcat de şase ori. În urma lui, s-au clasat spaniolul Butragueno, brazilianul Careca şi argentinianul Maradona, cu câte cinci goluri marcate. Maradona a fost desemnat ca fiind cel mai bun jucător al turneului şi a primit distincţia Balonul de Aur de la FIFA pentru evoluţia sa la Cupa Mondială.

În clasamentul golurilor pe echipe, a condus Argentina cu 14 reuşite, urmată de URSS, Franţa şi Belgia, fiecare cu 12 goluri marcate.

La partidele Cupei Mondiale au asistat aproape 2.394.031 spectatori, ceea ce echivalează cu o medie de circa 46.000 de persoane prezente în tribune la fiecare întâlnire. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Horia Plugaru, editor online: Gabriela Badea)

Sursa foto: FIFA World Cup/Facebook