Statuia regelui Carol I, în Piaţa Palatului Regal, 20 iulie 1945

10 Mai este marcată în România ca zi de sărbătoare naţională.

Iniţiată de senatorul PNL Puiu Haşotti, propunerea legislativă privind instituirea acestei sărbători a fost respinsă de Senat, în calitate de primă cameră sesizată, la 9 decembrie 2013. La 22 aprilie 2015 însă, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, Legea nr. 103/2015 pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare naţională fiind publicată în Monitorul Oficial din 18 mai 2015.

Potrivit prezentei legi, cu această ocazie, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi celelalte autorităţi publice centrale şi locale organizează manifestări cultural-artistice pentru sărbătorirea acestei zile.

Ziua de 10 Mai a mai fost sărbătoare naţională în perioada în care forma de guvernământ în România era regatul. 10 Mai are o semnificaţie deosebită în istoria poporului român, potrivit site-ului www.familiaregala.ro. La 10 mai 1866, Carol I a fost proclamat Domnitor al României, iar la 10 mai 1881, a fost proclamat regatul. De asemenea, aşa cum se arată şi în expunerea de motive a iniţiatorului acestei legi, data de 10 Mai este legată şi de proclamarea Independenţei de Stat a României, căci, cu toate că aceasta avusese loc la 9/21 mai 1877, în cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaţilor, a doua zi, respectiv la 10/22 mai 1877, legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă a fost promulgată de Carol I.

Înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 februarie 1866, a determinat o acutizare a crizei politice din ţara noastră, între grupările opoziţiei existând mari frământări în legătură cu succesiunea la domnie. Raţiunile reactualizării problemei prinţului străin aveau drept obiectiv menţinerea stabilităţii interne, a coeziunii şi unităţii naţionale, consolidarea autonomiei şi pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenţei, pentru modernizarea statului.

La 30 martie/17 aprilie 1866, Locotenenţa Domnească a dat publicităţii o ''proclamaţie către popor'', prin care recomanda alegerea printr-un plebiscit a principelui Carol Ludovic de Hohenzollern ca Domnitor al României, sub numele de Carol I. Plebiscitul s-a desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866, rezultatul confirmând, cu majoritate covârşitoare, alegerea lui Carol de Hohenzollern - Sigmaringen ca Domnitor al României. La 10/22 mai 1866, acesta depune jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante, a Locotenenţei Domneşti şi Guvernului, fiind proclamat Domnitor al României, sub numele de Carol I, potrivit volumului ''Istoria României în date'' (2003).

De numele domnitorului şi, apoi, al regelui Carol I (1866-1914) se leagă evenimente deosebite din viaţa şi istoria poporului român - adoptarea Constituţiei de la 1866 şi mai ales proclamarea şi câştigarea independenţei de stat a României.

Imediat după Războiul de Independenţă (1877-1878), un obiectiv central al guvernului român a fost recunoaşterea în plan extern a independenţei şi a transformărilor ce i-au urmat în statutul politic al ţării. Încă din toamna anului 1878, Carol I a luat titlul de Alteţă Regală, acesta fiindu-i recunoscut în anul următor. Acesta a fost un prim pas către modificarea statutului politic şi internaţional al ţării. La 10 mai 1881, când se împlineau 15 ani de la urcarea pe tronul statului român, au avut loc festivităţile prilejuite de proclamarea regatului şi încoronarea domnitorului Carol I ca Rege al României. Preşedintele Parlamentului a înmânat, cu acest prilej, regelui Carol I şi reginei Elisabeta coroana făurită din oţelul unui tun capturat de la turci, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878).

Din 1866 şi până la momentul abdicării regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), la 30 decembrie 1947, ziua de 10 Mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)