La Paris - și nicăieri altundeva -, cele mai emblematice cafenele din oraș sunt spațiile în care sunt decernate premiile literare franceze, o modalitate de a cultiva amintirea unor scriitori precum Ernest Hemingway, Simone de Beauvoir și Francoise Sagan, informează vineri AFP.

Les Deux Magots, La Closerie des Lilas, Wepler, Café de Flore, Lipp și Castel: o dată pe an, aceste cafenele găzduiesc elita literară din Paris pentru a celebra premiile care le poartă numele.

Cele mai multe dintre acestea sunt decernate în sezonul de toamnă, în perioada în care sunt acordate cele mai renumite premii din literatura franceză, Goncourt (anunțat la restaurantul Drouant) și Médicis (anunțat la restaurantul La Méditerranée).

Așa s-a întâmplat și miercuri seară la Café de Flore, pe Bulevardul Saint-Germain, unde Prix de Flore i-a fost atribuit tinerei scriitoare Lucie Rico pentru romanul 'Mais que fait ce sang sur le pull de Jennifer?' (editura P.O.L.), unul dintre cele mai remarcate romane din noul sezon literar.

'Doar la Paris acest lucru este posibil. Este cu adevărat una dintre specificitățile noastre ciudate, de a ne reuni într-o cafenea pentru a celebra o carte', a declarat scriitorul Frédéric Beigbeder, unul dintre creatorii premiului Flore, înființat în urmă cu 32 de ani.

Cunoscutul romancier francez a făcut și o aluzie la evenimentele literare actuale, mai exact la scandalul generat de Thelyson Orelien, atunci când i-a cerut inteligenței artificiale Claude să-i redacteze discursul de atribuire a premiului, cu indicația de a adopta 'un ton umoristic și rock-and-roll'.

Experimentul său a eșuat însă rapid, ceea ce l-a făcut pe Frédéric Beigbeder să constate că 'este mai bine să ai încredere în oameni când trebuie să vorbești despre cărți'.

'Înzestrată cu un suflet'

Cu două zile mai devreme, pasionații de poezie s-au reunit la cafeneaua de lângă Les Deux Magots pentru a celebra Premiul Apollinaire 2026, supranumit adeseori 'Goncourt-ul poeților', în cadrul unei seri în care actorul Lambert Wilson a recitat versuri.

'Orice manifestare artistică dă viață unei cafenele' și dovedește că aceasta este 'înzestrată cu un suflet', a declarat Catherine Mathivat, proprietara localului Les Deux Magots, care a rămas în aceeași familie timp de patru generații.

Cafenelele de pe malul stâng al Senei se numără printre puținii supraviețuitori ai 'epocii de aur' din cartierele Saint-Germain-des-Prés și Montparnasse, unde atelierele artiștilor și librăriilor au fost înlocuite, între timp, de magazine de modă și magazine de lux.

'În epocă, scriitorii, care erau adeseori lipsiți de bani, veneau în cafenele pentru a scrie, întrucât acolo găseau căldură și băuturi ieftine', a explicat Carole Chretiennot, proprietara localurilor Café de Flore și La Closerie des Lilas.

În sălile lor pline de fum de țigară s-au așezat la mese nume mari ale literaturii franceze, precum Charles Baudelaire, Jean-Paul Sartre, Louis Aragon, Raymond Queneau și Jacques Prévert, precum și scriitori străini, cum ar fi Oscar Wilde și Henry Miller.

'Această imagine a intelectualității este încă foarte puternică pentru numeroși turiști străini', care reprezintă jumătate din clientela cafenelei Les Deux Magots, a dezvăluit Catherine Mathivat.

Venită de la Chicago, Sophia Howell, în vârstă de 50 de ani, a spus că a dorit să bea neapărat un pahar de vin acolo, pentru că 'este emoționant să îți imaginezi că Ernest Hemingway ar fi putut să stea pe această banchetă'.

Alți vizitatori caută în aceste cafenele 'arta de a trăi în stil franțuzesc', locuri unde 'poți să fumezi, să bei și să te cerți cu cineva', a declarat Frédéric Beigbeder.

Cele mai multe premii literare franceze oferă și o recompensă în valoare de câteva mii de euro. La acel cec se adaugă, în cazul câștigătorului Prix de Flore, privilegiul de a putea degusta un pahar de Pouilly-Fumé, faimosul vin de Burgundia, în fiecare zi, timp de un an. În timp ce laureații premiilor Deux Magots și Closerie des Lilas primesc o invitație deschisă de a lua masa - pentru două persoane - pe parcursul unui an întreg. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Adrian Dădârlat)