Nu, oamenii preistorici nu trăiau în peșteri: reprezentările preistoriei, bazate pe descoperiri științifice la mijlocul secolului al XIX-lea, au fost imediat influențate de 'spiritul vremii', lăsând imaginația să completeze aspectele care nu erau cunoscute, informează joi AFP.

Într-o expoziție gratuită organizată la College de France din Paris, a cărei coordonare este asigurată de Jean-Jacques Hublin în calitate de titular al catedrei de paleoantropologie, cercetătorul francez prezintă diversele reprezentări ale preistoriei care au modelat activitatea științifică și percepția publicului larg.

'Omul cavernelor', numit astfel întrucât numeroase obiecte au fost găsite în peșteri, folosea acele peșteri mai degrabă ca locuri propice pentru conservare.

'A existat întotdeauna un dialog constant între această știință în plină dezvoltare, foarte recentă, și artiști, scriitori și presă, care s-au apucat să exploreze acest subiect', remarcă el.

'Aceștia din urmă se inspirau din știință, dar nu exista prea mult din ce să se inspire, mai ales la început', amintește el. De atunci, imaginația și utopia și-au croit un anumit drum.

'Goana după oase'

Înainte de apariția cercetărilor despre preistorie, narațiunea biblică era cea care predomina, inclusiv în rândul oamenilor de știință. Adică aceea a omului care a apărut dintr-o dată.

Însuși fondatorul paleontologiei, Georges Cuvier, a emis ipoteza unor catastrofe succesive, dintre care ultima ar fi fost Potopul, pentru a explica dispariția anumitor specii. În aceste condiții, este dificil să acceptăm ideea că ar fi existat un om înainte de Potop.

Un nespecialist, Jacques Boucher de Perthes, director al vămilor, dar membru curios al Societății științifice din Abbeville, a fost primul care, în 1840, a asociat unelte de piatră cioplite de om cu oasele unor animale dispărute: iată cum a apărut ipoteza unei umanități antediluviene.

Descoperirile sale au stat la baza publicării unui articol de către doi oameni de știință britanici, John Evans și Joseph Prestwich, în 1859, moment care marchează nașterea științei preistoriei.

De atunci, 'a început goana după oase', odată cu înmulțirea săpăturilor arheologice, în care s-au descoperit și s-au distrus o mulțime de lucruri. Prehistoria a devenit rapid un obiect al fanteziei, pe rând paradis pierdut sau iad cu o brutalitate nemaiauzită.

'Trebuie să înțelegem că, pentru oamenii din acea epocă, era puțin ca și cum o farfurie zburătoare ar fi aterizat în Place de la Concorde. Era o lume complet neașteptată care se dezvăluia nu numai în fața comunității științifice, ci și a publicului larg', a subliniat cercetătorul francez.

Dificultatea provenea din faptul că, deși erau descoperite silexuri sau pietre bifaciale, nu se găseau rămășițele bărbaților și femeilor din acele epoci.

Pentru a-i reprezenta, pictorii, în special Fernand Cormon și Paul Jamin, au recurs astfel la modele clasice, pe care le-au transpus în ființe preistorice.

Problema Neanderthal

În secolul al XX-lea, descoperirea unor fosile de hominizi a schimbat situația, în special Lucy, scheletul de australopitec găsit în 1974, care a făcut ca vechimea mersului biped să fie evaluată la 3,2 milioane de ani.

'Cu toate acestea, încă se imagina o evoluție liniară. Însă dacă Lucy ar fi intrat atunci într-o încăpere, toată lumea ar fi căutat ieșirea de urgență, pentru că Lucy semăna mai mult cu un cimpanzeu de stepă decât cu o tânără grațioasă', a explicat Jean-Jacques Hublin.

Neanderthalianul, în special, ridică o problemă: era o rudă apropiată sau, dimpotrivă, era foarte îndepărtat de noi?

Expoziția de la Paris prezintă o gamă largă de reprezentări ale acestuia, care variază de la un chip aproape uman la o maimuță în picioare cu o înfățișare foarte agresivă, înarmată cu o bâtă.

'Fiecare epocă și-a inventat propria preistorie', a concluzionat cercetătorul francez, care a coordonat, de asemenea, două cărți pe această temă, publicate de College de France: una pentru copii, 'J'ai revé de préhistoire' (coeditată de Editions Courtes et Longues), cealaltă pentru cititorii adulți și curioși, 'Préhistoire, entre utopie et réalité'. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Anda Badea)