Cum poate fi înțeleasă viața iranienilor într-o țară închisă presei și călătoriilor? Prin literatură, deoarece numeroase romane, memorii și benzi desenate descriu Republica Islamică dincolo de clișee, relatează vineri AFP.

'Iranul nu este o țară ușor de înțeles', recunoaște Pedro Kadivar, un scriitor exilat în Europa.

'Când oamenii îmi pun întrebări despre Iran, trebuie mai întâi să deconstruiesc, strat cu strat, clișeele pe care le au despre această țară', a adaugă autorul cărții 'Dernière année au pays natal', care va fi lansată la 9 aprilie, în Franța, de Gallimard.

Pedro Kadivar este unul dintre numeroșii scriitori cu rădăcini iraniene care își povestesc viața înainte de exil sau își plasează poveștile în Iranul contemporan. Unii au cunoscut un mare succes, precum Marjane Satrapi, cu romanul său grafic 'Persepolis', Azar Nafisi cu 'Citind Lolita în Teheran' și jurnalista Delphine Minoui cu 'Je vous écris de Téhéran' și 'Badjens'.

Poveștile lor se alătură celor ale unor cineaști, adesea premiați, precum Jafar Panahi, Mohammad Rasoulof și Asghar Farhadi, care sfidează autoritățile pentru a-și ancora filmele în realitatea țării lor.

'Am fost foarte fericit când a apărut 'Persepolis', pentru că experiențele lui Marjane Satrapi au fost foarte similare cu ale mele, iar cartea ei a spulberat clișee', a declarat Pedro Kadivar pentru AFP.

Printre acestea se numără și imaginea persistentă a unui Iran care nu ar fi 'nimic altceva decât o ruină tristă, periculoasă, o țară care e mai bine să fie uitată pentru moment, lipsită de speranță, pierdută', deplânge Lucie Azema, care a trăit în Iran și locuiește acum în Franța. În memoriile sale publicate recent, 'Une saison a Téhéran', ea descrie vitalitatea tradițiilor, soliditatea legăturilor sociale și ingeniozitatea care le permit iranienilor să reziste sub dominația Republicii Islamice.

Scriitoarea Chahdortt Djavann, născută în Iran în 1967, zugrăvește o imagine mult mai sumbră a țării sale în 'Un violeur attentionné et délicat', carte lansată recent.

În acest roman percutant, un judecător condamnat la închisoare pe viață povestește cum a manipulat regulile Republicii Islamice pentru a face carieră și a profita de pe urma acesteia. 'Există cineva în această țară care să fi dus o viață normală sub conducerea islamică?', se întreabă el.

'Sentimentul de a fi urmărit, spionat și monitorizat a creat paranoia în întreaga populație... În fiecare familie iraniană, exista cel puțin un fiu, o fiică, un tată, o mamă, un frate, o soră, o mătușă, un unchi, o verișoară care s-a compromis, a devenit informator și a spionat pentru regim', scrie autoarea, care locuiește în Franța.

În romanul său, în care își povestește copilăria din timpul războiului Iran-Irak din anii 1980, Pedro Kadivar scrie, de asemenea, că, într-un astfel de context, 'disimularea și autocenzura necesită un efort constant și extenuant', iar 'până și prietenia este plină de suspiciune'.

Cu toate acestea, romancierul se consideră 'norocos că s-a născut în Iran', o țară 'cu o imensă bogăție culturală' și 'în mod tradițional deschisă altor influențe, în special celor occidentale'.

'Regimul nu este deloc reprezentativ pentru popor. Societatea civilă are o lungă tradiție a libertății de gândire și a rezistat timp de aproape 50 de ani', de la Revoluția Islamică din 1979, a afirmat el.

Prețul este adesea mare, așa cum este ilustrat de povestea rapperului Toomaj Salehi, relatată în romanul grafic 'Une voix pour la liberté' de Bahareh Akrami.

Cântărețul foarte popular a fost arestat în octombrie 2022 pentru că a susținut public protestele declanșate de moartea în custodie a lui Mahsa Amini, iraniană de etnie kurdă în vârstă de 22 de ani.

'El a pus în cuvinte ceea ce mulți trăiesc în tăcere: represiune, frică, nedreptate... Și a plătit scump: închisoare, tortură, amenințări, o condamnare la moarte', a rezumat autoarea Bahareh Akrami.

Toomaj Salehi a fost în cele din urmă eliberat la sfârșitul anului 2024. Anul următor, el a lansat piesa 'Maa Hanooz Zendeim' ('We Are Still Alive'). AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Ada Vîlceanu)