La o ceremonie găzduită miercuri la Viena de Institutul Cultural Bulgar 'Haus Wittgenstein', Michael Groller, descendent colateral al familiei Battenberg, a donat Bulgariei arhiva personală a principelui Alexandru I. Documentele au fost primite de conf. univ. dr. Mihail Gruev, președintele Agenției de Stat a Arhivelor.

La ceremonie a participat și ambasadoarea Bulgariei în Austria, Desislava Naidenova.

Arhiva conține 44 de documente și artefacte: albume de familie, fotografii ale principelui Alexandru din copilărie și adolescență, documente și obiecte din perioada în care a fost șef al Bulgariei recent eliberate, precum și documente din anii ulteriori care demonstrează legăturile sale durabile cu țara. Printre obiecte se numără sigiliul său personal și o plachetă jubiliară, datată 1885-1886, care îl menționează pe Alexandru drept 'primul principe domnitor al bulgarilor, unificator victorios al Bulgariei de Nord și de Sud'.

Alte piese de mare interes istoric sunt o scrisoare personală a principelui Alexandru adresată președintelui Adunării Naționale, Panaiot Slavkov, o copie a unui raport din noiembrie 1892 al prim-ministrului Stefan Stambolov către principe, o copie a unui decret al principelui Ferdinand I din decembrie 1891 prin care i se acordă principelui Alexandru o pensie anuală de 50.000 de leva, precum și un raport al prim-ministrului Stefan Stambolov prin care se solicită acordarea unei pensii fostului șef al statului bulgar.

Fotografiile din arhivă includ unsprezece imagini care documentează participarea principelui la Războiul ruso-turc din 1877-1878 și la Corpul de Voluntari Bulgari.

Citațiile, medaliile și distincțiile principelui Alexandru I, scrisorile de recunoștință și onorurile conferite soției sale, Johanna Loisinger, contesă von Hartenau, atestă respectul și legătura de durată față de principe și familia sa după moartea acestuia.

Născut la Verona în aprilie 1857, principele Alexandru de Battenberg a fost ales principe domnitor al Bulgariei în aprilie 1879. În 1881 a suspendat Constituția și a dizolvat parlamentul, după care o Mare Adunare Națională nou aleasă i-a acordat puteri extraordinare pentru o perioadă de șapte ani. El a susținut unirea provinciei otomane autonome Rumelia Orientală cu Principatul Bulgariei în septembrie 1885 și a condus armata bulgară la victorie în Războiul sârbo-bulgar din noiembrie același an. Ofițeri rusofili l-au detronat printr-o lovitură de stat și l-au forțat să abdice la 9 august 1886. Principele a fost restabilit pe tron câteva zile mai târziu, dar, sub presiunea împăratului rus Alexandru al III-lea, a părăsit Bulgaria la 26 august 1886. Alexandru s-a căsătorit cu cântăreața de operă, pianista și actrița Johanna Loisinger la Menton, în Franța, în februarie 1889. Cei doi au avut un fiu și o fiică, cărora le-a dat nume bulgărești: Assenne și Zvetana. Principele a murit la Graz în noiembrie 1893. Respectându-i dorința, în 1898 a fost înmormântat la Sofia, într-un mausoleu construit special.

Știre selectată de BTA pentru promovare și publicare de către AGERPRES, fără intervenție pe text, conform acordului de colaborare dintre agenții. AGERPRES/(AS - redactor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)