Cinci bucăți de lemn, plasate într-un relicvariu din sticlă cu încrustații de aur și argint, ar putea fi relicve din Sfânta Iesle în care s-a născut Iisus și sunt vizitate de credincioși înainte de Crăciun la bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, transmite luni Live Science.

În anii 640, Sofronie, patriarhul Ierusalimului, a trimis mai multe stinghii de lemn modeste la Roma pentru a fi păstrate în siguranță după cucerirea musulmană a Ierusalimului. Sofronie i-a cerut Papei Teodor I să protejeze bucățile de lemn, despre care a spus că sunt rămășițele Sfântului Leagăn - ieslea lui Iisus.

Astăzi, cele cinci bucăți de lemn din iesle sunt păstrate într-un relicvariu de aur, argint și sticlă într-o capelă-criptă a bazilicii Santa Maria Maggiore. Relicvariul a fost comandat de Papa Pius al IX-lea în 1802, când a înlocuit o urnă mai veche care fusese furată de trupele lui Napoleon la sfârșitul anilor 1700. Trupele au lăsat fragmentele de lemn în urmă în bazilică, probabil fără să-și dea seama de importanța lor.

Potrivit Monseniorului Piero Marini, care este gardianul Sfântului Leagăn, patru dintre șipcile de lemn formau odată două X-uri, în timp ce a cincea șipcă se întindea pe mijloc pentru a le ține împreună. Ieslea de lemn datând de la sfârșitul secolului I î.Hr. ar fi fost acoperită cu paie pentru ca animalele să mănânce. Dar această iesle anume este cu mult mai importantă, fiind considerată ieslea care l-a odihnit odinioară pe pruncul Iisus.

Evanghelia după Luca menționează că Iisus s-a născut în Betleem. Deoarece nu aveau unde să stea în oraș, Maria și Iosif l-au pus pe nou-născutul Iisus într-o iesle. Mulți cercetători biblici cred că Iisus s-a născut între anii 6 și 4 î.Hr. Și, deși nașterea sa este sărbătorită pe 25 decembrie în fiecare an, cercetătorii nu sunt siguri de data exactă a nașterii sale.

Prima mențiune istorică a bucăților din iesle provine de la Origen, un cercetător creștin timpuriu, care a scris în anul 220 d.Hr. că ieslea a fost păstrată în Betleem, potrivit lui Piero Marini. Apoi, în jurul anului 400 d.Hr., Sfântul Ieronim s-a referit la Sfânta Iesle și la pelerinajele de la Grota Nașterii Domnului din Betleem. După ce au fost transportate la Roma, în secolul VII, bucățile de lemn au fost păstrate la bazilica Santa Maria Maggiore.

În 1894, starețul Giuseppe Cozza-Luzi a fost primul care a studiat rămășițele Sfântului Leagăn. Analiza sa a relevat că există două bucăți de lemn mai lungi și trei bucăți mai scurte - cu o lungime cuprinsă între aproximativ 64 și 85 de centimetri - și că toate au fost deteriorate în timp. Mai multe dintre piesele de lemn aveau, de asemenea, găuri și urme de metal, sugerând că fuseseră odată asamblate ca iesle.

Pe baza unei analize microscopice a unui fragment de lemn care fusese îndepărtat în anii 1600, Cozza-Luzi a concluzionat că era vorba de un tip de arțar dur, posibil sicomor. Tipul de lemn, forma șipcilor și dovezile de construcție - împreună cu referințele istorice - toate i-au sugerat că rămășițele Sfântului Leagăn făceau parte dintr-o iesle antică autentică din zona Ierusalimului.

În 2019, experții au restaurat șipcile de lemn, iar Papa Francisc a profitat de ocazie pentru a oferi un mic fragment din leagăn înapoi Țării Sfinte, cu o placă pe care scria 'Ex cunis Iesu Infantis', adică 'Din leagănul Pruncului Iisus'.

În fiecare an, numeroși creștini vizitează Sfântul Leagăn în timpul slujbei anuale de Ajunul Crăciunului, la miezul nopții, la Santa Maria Maggiore, care este numită și 'Betleemul Apusului' datorită asocierii sale cu Fecioara Maria și ieslea pruncului Iisus.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Andreea Lãzãroiu)