Romancierul maghiar László Krasznahorkai, în vârstă de 71 de ani, recompensat joi cu premiul Nobel pentru literatură, este considerat ''un scriitor hipnotic'', cu un stil pretențios, creatorul unei opere melancolice, chiar apocaliptice, relatează AFP.

''Te atrage până când lumea pe care o evocă răsună și se reflectă în tine, până când devine propria viziune a ordinii și a haosului'', a declarat pentru AFP în 2016 traducătorul în engleză al scriitorului maghiar, poetul George Szirtes.

Născut pe 5 ianuarie 1954 la Gyula, un oraș din sud-estul Ungariei, László Krasznahorkai este citit cu precădere în Germania, unde a trăit mai mulți ani, și în Ungaria, unde este considerat unul dintre cei mai importanți autori în viață din această țară.

Este cel de-al doilea scriitor maghiar care primește Nobelul pentru literatură după Imre Kertesz, laureat în 2002 și decedat în martie 2016.

Dificil și pretențios, stilul său a fost descris chiar de Krasznahorkai ca fiind ''realitatea examinată până la nebunie''. Predilecția sa pentru frazele lungi și rarele întreruperi ale paragrafelor i-au adus de asemenea eticheta de ''obsesiv''.

Explorând tema distopiei postmoderne și pe cea a melancoliei, primul său roman, ''Sátántangó'' (1985), i-a adus recunoașterea în Ungaria și rămâne cea mai cunoscută creație a sa.

''Frumusețe dureroasă''

Romanul povestește viața dintr-un sat pustiit din Ungaria comunistă de-a lungul a 12 capitole compuse fiecare dintr-un singur paragraf. George Szirtes descrie cartea ca ''o lentă scurgere a lavei narative''.

Cartea este destinată persoanelor care ''doresc altceva în afară de divertisment... care preferă o frumusețe dureroasă'', a declarat scriitorul într-un interviu.

''Sátántangó'' a fost ecranizat într-un lungmetraj omonim - cu o durată de peste șapte ore - în 1994 de cineastul ungar Bela Tarr.

Tarr a semnat de asemenea și o adaptare după romanul din 1989 al scriitorului - ''Az ellenállás melankóliája'' (''The Melancholy of Resistance'') -, plasat de asemenea într-un loc izolat din perioada comunistă, în filmul ''Werckmeister Harmonies'', realizat în anul 2000.

Comparat cu scriitorul irlandez Samuel Beckett, dar și cu rusul Feodor Dostoievski, Krasznahorkai a fost catalogat de criticul american Susan Sontag ''maestrul maghiar contemporan al apocalipsei, care inspiră comparația cu Gogol și cu Melville''.

Romanul ''Háború és háború : regény'' (''War & War'', 1999) a fost descris de criticul literar al revistei The New Yorker, James Wood, ''drept una dintre experiențele cele mai tulburătoare pe care le-am trăit vreodată ca cititor''.

Kafka și Kyoto

''Am avut senzația că m-am apropiat pe cât de mult este posibil prin intermediul literaturii de fenomenul de a fi locuit de o altă persoană'', a scris Wood.

În 2015, Krasznahorkai a fost recompensat cu premiul britanic Man Booker International pentru întreaga carieră.

Primul scriitor maghiar laureat al acestui premiu, Krasznahorkai i-a menționat, printre sursele sale de inspirație, pe scriitorul Franz Kafka, cântărețul Jimi Hendrix și orașul Kyoto din Japonia.

''Sper, prin intermediul acestui premiu, că voi găsi noi cititori în lumea anglofonă'', a spus scriitorul la acea vreme.

Întrebat despre imaginile apocaliptice din creațiile sale, acesta a răspuns: ''Poate că eu sunt un scriitor care scrie romane pentru cititori care au nevoie de frumusețea infernului''. AGERPRES/(AS-redactor: Simona Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)

Citeşte şi:

Nobel 2025: Scriitorul maghiar László Krasznahorkai a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură