Disneyland și-a deschis porțile pentru prima oară în urmă cu 70 de ani la Anaheim (California) cu ambiția de a transforma poveștile sale animate într-o experiență reală, scrie miercuri EFE.

Ceea ce părea la acel moment un experiment costisitor și fără precedent a reușit să schimbe direcția divertismentului la nivel global. Un pariu care a consolidat percepția Californiei ca un tărâm al visurilor și a stat la baza unui model multiplatformă ce continuă să fie reprodus.

În 1955, în timp ce omul de afaceri și animatorul american Walt Disney extindea în lumea reală universul filmelor sale, populat deja până atunci de personaje precum Mickey Mouse, Pinocchio, Dumbo sau Bambi, omul de afaceri Ray Kroc se alia cu frații Richard și Maurice McDonald pentru a deschide prima franciză a lanțului de fast-food McDonald's.

În aceeași epocă, în domeniul urban se contura sistemul de autostrăzi de stat care avea să ajute la transformarea mașinii într-o parte esențială a identității americane, iar din punct de vedere muzical, rock and roll-ul lui Chuck Berry și Elvis Presley începea să marcheze pulsul unei noi culturi a tinerilor, din ce în ce mai vizibilă și mai dominantă.

'Disneyland a fost unul din lucrurile care a contribuit cel mai mult la modernitatea Californiei ca un fel de tărâm al visurilor', spune Robert Thompson, fondatorul Centrului Bleier de Televiziune și Cultură Populară de la Universitatea din Syracuse într-un interviu acordat EFE.

'Hollywoodul stabilise deja imaginea Californiei în mintea oamenilor, aveam însemnul Hollywood, stelele de cinema, clădirea Teatrului Chinez și Aleea Celebrităților, iar Disneyland a adăugat o altă dimensiune la toate acestea', adaugă specialistul.

Ceea ce a început ca o soluție urgentă de finanțare pentru un proiect ambițios și costisitor s-a transformat într-o alianță cu caracter de pionierat între televiziune și divertisment.

Walt Disney avea nevoie de capital pentru a construi Disneyland, un parc tematic fără precedent pentru care depășise deja bugetul inițial, așa că a apelat la rețeaua ABC, care a acceptat să investească în proiect în schimbul drepturilor exclusive de a difuza un program săptămânal cu conținut de la studio.

Astfel, cu un an înainte ca parcul să își deschidă porțile, s-a născut programul 'Walt Disney's Disneyland', care nu a servit doar ca platformă promoțională, ci a transformat televiziunea, aflată și ea la începuturi, într-un puternic instrument de marketing.

Pe 17 iulie 1955, parcul tematic și-a deschis în sfârșit porțile. Inaugurarea, transmisă în direct la televizor și prezentată de Ronald Reagan, a marcat începutul unei strategii de sinergie multiplatformă care avea să definească viitorul companiei.

'Era un model de afaceri perfect', afirmă Thompson, deoarece, în timp ce filmele își încheiau perioada în cinematografe, 'acest parc de distracții era o modalitate care făcea posibil ca personajele să trăiască perpetuu în spațiul tridimensional și să genereze multe venituri pe măsură ce vindea bilete de intrare', povestește specialistul american.

'Walt Disney's Disneyland' și-a încheiat difuzarea în 1958, dar moștenirea mărcii a continuat să crească. În 1971, Walt Disney World și-a deschis porțile în Orlando (Florida), devenind cel mai mare și vizitat complex de parcuri tematice din lume. Această expansiune nu doar că a consolidat modelul multiplatformă al Disney, ci a extins și influența sa culturală dincolo de California, consolidându-și și mai mult locul în identitatea divertismentului global.

Deși Disneyland a fost gândit inițial ca un spațiu pentru copii, 'acum cei mai entuziaști fani Disney sunt adulții', consideră Thompson, care crede că nostalgia atrage mii de adulți în parcurile Disney, în resorturi sau la convențiile gigantului de divertisment. 'Vor să retrăiască acel moment din viața lor', adaugă Robert Thompson.

Această componentă emoțională explică de asemenea rezistența la renovarea anumitor zone ale parcului, cu atracții care au fost păstrate încă de la deschidere, cum ar fi 'Autopia' sau 'Peter Pan's Flight'. 'Pentru mulți, eliminarea ceștilor rotative sau a 'It's a Small World'' ar fi aproape o erezie', afirmă Thompson.

Dar dincolo de magie, Disneyland este, totodată, o chestiune de lux sinonimă cu statutul.

'Este o experiență pentru cei care o pot plăti', subliniază specialistul, care evidențiază 'sistemul de clase' ce împarte accesul la parc între cei care plătesc pentru a nu sta la cozi și cei care stau.

Disney a consolidat un model pe care astăzi Netflix, Universal sau chiar rețelele sociale încearcă să îl reproducă: un ecosistem narativ în care poveștile se extind dincolo de ecran. AGERPRES/(AS - redactor: Raluca-Elena Anghel, editor online: Ady Ivaşcu)