Arhitectul Hector Guimard, creatorul căzut în uitare al unor emblematice intrări de la metroul din Paris, dar și al unor clădiri în stil Art Nouveau, își va primi locul binemeritat în istoria orașului printr-un muzeu dedicat, informează vineri publicația The Guardian.

Hector Guimard și-a lăsat amprentă distinctivă asupra capitalei franceze la începutul anilor 1900, când a creat intrări elaborate și monumentale în stațiile de metrou, decorate cu evantaie din fier forjat și sticlă asemănătoare unor aripi de insecte și supranumite ''libelule''.

Emblematicele stații, mărginite de contururi sinuoase din fier și prevăzute cu lămpi aidoma unor flori de crini deasupra cărora tronează cu litere stilizate cuvântul ''Métropolitain'', proiectat tot de Guimard, figurează pe cărți poștale, fotografii turistice și manuale de stil. Cu toate acestea, când au fost instalate, la începutul anilor 1900, mulți parizieni au fost scandalizați.

Una dintre vocile critice a spus că vopseaua verde este ''nefranțuzească'', iar un altul a spus că panourile sunt ''derutante pentru copiii care încearcă să învețe literele alfabetului... și stupefiante pentru străini''.

Stilul Art Nouveau s-a demodat, iar până în 1913 autoritățile din transport au renunțat la designul lui Guimard. Până în 1942, când Guimard a murit la vârsta de 75 de ani la New York, unde el și soția lui, o americană evreică, au căutat refugiu în fața naziștilor, arhitectul fusese deja dat uitării, iar multe din lucrările sale trimise la fier vechi.

''Poate părea surprinzător pentru vizitatorii străini, dar francezii nu au îndrăgit niciodată Art Nouveau'', a spus Fabien Choné, un colecționar de creații Guimard și directorul Hector Guimard Diffusion, compania care se ocupă de înființarea noului muzeu. ''Intrările la metru proiectate de Guimard au întâmpinat o opoziție puternică. În timp ce vizitatorii le considerau minunate simboluri ale metroului belle époque, parizienii le criticau și le etichetau ca fiind în stilul spaghetti, neînțelegând de ce turiștii le admiră''.

După ce a revenit la Paris în 1948, văduva arhitectului, Adeline, o artistă ale cărei creații au fost expuse în cadrul salonului de Arte frumoase din 1899, a depus eforturi pentru a conserva și promova moștenirea soțului ei, care includea circa 50 de clădiri rezidențiale.

Artista a donat desene și mici creații ale arhitectului, printre care și mobilă, unor muzee, multe dintre ele în Statele Unite, și a propus să lase moștenire reședința Art Nouveau a cuplului, Hôtel Guimard, precum și conținutul acesteia statului și municipalității Parisului. Ambele au refuzat oferta, iar clădirea a fost transformată într-un bloc de apartamente, în timp ce piesele de mobilier s-au risipit.

În contextul modernismului care a cuprins Europa postbelică și care prefera un stil sobru, multe dintre creațiile lui Guimard au fost declarate fără valoare istorică sau artistică și distruse. Dintre cele 167 de intrări la metrou pe care le-a proiectat, s-au mai păstrat doar 88.

''După război, de fiecare dată când municipalitatea făcea vreo lucrare pe străzi, se descotoroseau de creațiile lui Guimard. Până în anii 1960-1970, logica a fost una a distrugerii și nu a conservării'', a spus Choné.

Muzeul va fi găzduit de Hôtel Mezzara, o clădire cu patru etaje din arondismentul 16 Paris, proiectată de Guimard în 1910 și care include multe piese de feronerie realizate de arhitect, cum ar fi o lucarnă spectaculoasă, precum și candelabre.

Clădirea, comandată inițial de prietenul lui Guimard, Paul Mezzara, un bogat producător de textile din Veneția, și achiziționată ulterior de Ministerul Educației și folosită drept cămin studențesc până în urmă cu un deceniu, va trece printr-un proces de renovare în valoare de 6 milioane de euro și care va dura doi ani înainte de a-și deschide porțile publicului la sfârșitul lui 2027.

După inaugurare, muzeul va expune creații realizate de Guimard, printre care piese de mobilier și decorațiuni Art Nouveau, precum și o arhivă de proiecte și documente care i-au aparținut arhitectului.

''Este absurd că Guimard beneficiază de recunoaștere în muzee din diverse locuri ale lumii, mai ales în Statele Unite, și deloc în Paris, unde a creat unele dintre cele mai importante simboluri ale orașului'', a spus Choné.

Nicolas Horiot, arhitect și președintele Le Cercle Guimard, o asociație creată în urmă cu 23 de ani în scopul salvării proiectelor și documentelor lui Guimard, a spus că a fost o luptă de un deceniu pentru a convinge autoritățile statale și pe cele din Paris să recunoască munca designerului. El a mai spus că acest muzeu va corecta o nedreptate istorică.

''După cel de-Al Doilea Război Mondial, Guimard a fost uitat cu desăvârșire. Oamenii nu mai erau interesați de Art Nouveau în designul urban al anilor 1960, iar multe dintre lucrările lui au fost distruse'', a spus el. ''Recuperarea a început în 1970, odată cu o expoziție la New York, dar a fost un proces lent. Considerăm că acest muzeu va repara o nedreptate făcută lui Guimard''. AGERPRES/(AS-redactor: Simona Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)