Maestrul francez al documentarului istoric Marcel Ophuls, autorul peliculei ''Le Chagrin et la pitié'', despre Regimul de la Vichy, a decedat sâmbătă în locuința sa din sud-vestul Franței, a anunțat luni familia cineastului, potrivit AFP.

''Marcel Ophuls, recompensat cu un trofeu Oscar, figură incontestabilă a cinemaului angajat, a decedat în pace pe 24 mai la vârsta de 97 de ani'', a anunțat nepotul cineastului, Andreas-Benjamin Seyfert, într-un comunicat transmis AFP.

Marcel Ophuls, fiul marelui cineast german Max Ophuls (''La Ronde'', ''Madame de...'', ''Lola Montes''), s-a născut la Frankfurt pe Main (Germania) pe 1 noiembrie 1927. Familia sa a fugit din Germania nazistă în 1933 și s-a instalat în Franța, după care a fost nevoită să fugă din nou în Statele Unite, în 1941.

După ce a revenit în Franța în 1950, a debutat ca asistent de regie și a făcut parte din echipa ultimului film realizat de tatăl său, ''Lola Montes'' (1955).

Bun prieten cu François Truffaut, își încearcă talentul în ficțiune (''Peau de Banane'', 1963, cu Jean-Paul Belmondo și Jeanne Moreau; ''Faites vos jeux, mesdames'', 1965) înainte de a opta pentru realizarea de documentare, ca angajat al ORTF, radioteleviziune publică franceză.

În 1969 realizează ''Le Chagrin et la pitié''. Cronica unui oraș francez - Clermont-Ferrand - sub ocupație germană în timpul războiului, filmul na;te controverse. Pelicula este interzisă de la difuzare până în 1981 la televiziunea publică, care, cu toate acestea, finanțase filmul. Proiectat în cele din urmă în sălile de cinema în 1971, este un succes în ciuda duratei - 4 ore și 15 minute.

Filmul, care documentează realitățile colaboraționismului și rezistenței, bulversează reprezentarea pe care francezii o au despre propria istorie și destramă mitul unei Franțe care a rezistat în unanimitate în fața germanilor. Filmul are succes pe plan internațional și este nominalizat la Oscarul pentru documentar.

Ophuls revine de mai multe ori asupra crimelor nazismului, cea mai notabil în ''L'Empreinte de la justice'' (1976), peliculă pe care o consideră cea mai importantă creație a sa. Acest film-fluviu, cu o durată de aproape cinci ore, pleacă de la procesul de la Nuremberg pentru a interoga responsabilitatea individuală și colectivă în fața crimelor de război și a crimelor împotriva umanității.

''Hotel Terminus - Klaus Barbie, sa vie et son temps'', o anchetă riguroasă despre cel supranumit ''măcelarul din Lyon'' și despre persoanele care l-au protejat pe acest criminal de război nazist după terminarea războiului, îi aduce Oscarul pentru film documentar în 1989.

''Printr-o privire personală alimentată de o exigență documentară riguroasă, Marcel Ophuls a știut să surprindă urmele durabile prin care Istoria și politica își pun amprenta asupra vieților oamenilor. Ne îndeamnă să rămânem lucizi, angajați și profund atașați de democrație'', a scris nepotul cineastului în comunicat. AGERPRES/(AS-redactor: Simona Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)