Criticul şi istoricul literar Mircea Tomuş a murit la vârsta de 88 de ani, anunţă managerul Muzeului Naţional al Ţăranului Român, Virgil-Ştefan Niţulescu.

"Mircea Tomuş era o celebritate în lumea culturală atunci când a fost numit secretar de stat în Ministerul Culturii, în 1993. Aşa l-am cunoscut. Mi-a fost şef şi i-am apreciat, dincolo de calităţile de critic, pe care le ştiam, din ceea ce citisem, până atunci, calităţile umane. Era un om elegant, oripilat de mitocănia multora dintre demnitarii care se aflau la guvernare, pe atunci. Nu avea mare experienţă administrativă, dar a fost ghidat, întotdeauna, de bun gust şi de bun simţ. Am vorbit cu el, ultima oară, cred, acum vreo 10 ani. Părea un om împăcat cu soarta, dar şi întristat de vremuri. Dumnezeu să îl odihnească!", a scris luni Niţulescu, pe Facebook.

Criticul şi istoricul literar Mircea Tomuş s-a născut la 9 ianuarie 1934, în comuna Mociu, judeţul Cluj.

A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca (1951-1955). Doctor în filologie (1975). A fost redactor la revista clujeană 'Steaua' (1955-1970), apoi redactor-şef la editura 'Dacia' (1970-1972), conducând apoi, în două rânduri (mai 1972 - 1990 şi 2000-2002), seria nouă a revistei 'Transilvania' din Sibiu, profesor la Universitatea 'Lucian Blaga' din Sibiu - şeful catedrei de Artă Teatrală (din 1997). S-a pensionat în 2004.

A fost preşedinte al CFSN, apoi al CPUN, judeţul Sibiu (decembrie 1989); membru CFSN şi CPUN la nivel naţional (ianuarie-11 mai 1990); secretar de stat la Ministerul Culturii (30 decembrie 1992-august 1994).

A debutat editorial cu monografia 'Gheorghe Şincai' (1965), urmată de culegeri de critică şi istorie literară: '15 poeţi' (1968), 'Carnet critic' (1969), 'Răsfrângeri' (1973), 'Istorie literară şi poezie' (1974), 'Mişcarea literară' (1981). A alcătuit două studii ample despre 'Opera lui I.L. Caragiale' (1977, 2002) şi 'Mihail Sadoveanu. Universul artistic şi concepţia fundamentală a operei' (1978), ediţii consacrate lui Vasile Voiculescu, antologia pastelului românesc 'Efigiile naturii' (1971), 'Romanul romanului românesc' (2 vol., 1999, 2000) ş.a.

A fost, de asemenea, un caragialeolog de seamă, pe lângă monografia 'Opera lui I. L. Caragiale', a mai scris 'Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis' (2002) şi masiva lucrare 'Caragiale după Caragiale' (2004), în care dezvăluie 'mecanismele magiei teatrale'. S-a afirmat şi ca romancier: 'Întoarcerea' (1983), 'Aripile demonului' (vol. 1, 2007), 'Aripile demonului' (vol. 2, 2009), 'Aripile demonului' (vol. 3, 2011), 'Pentru un alt Caragiale' (2012), 'Aripile demonului' (vol. 4, 2013).

În calitate de editor, a trecut de la îngrijirea unor ediţii şi alcătuirea unor prefeţe (M. Eminescu, L. Blaga, G. Coşbuc, I. Pillat, V. Voiculescu, M. Sebastian, Radu Stanca, G. Bacovia, G. Călinescu ş.a.), la punerea în circuit cultural a editurii sibiene 'Media Concept' , în care s-au tipărit sonetele lui Shakespeare (ediţie completă), lirica esenţială a lui Eminescu, poezia lui Goga, dar şi lucrări de valoare aparţinând unor scriitori români contemporani.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, a fost secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu. A fost distins cu premiul 'B.P. Haşdeu' al Academiei Române pe 1965, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj (1970) şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România pe 1973, Premiul pentru exegeză blagiană la Festivalul Internaţional de Poezie 'Lucian Blaga' (mai 2000), alături de Mihai Cimpoi (Republica Moldova), Felicia Burdescu-Focşeneanu, Premiul Opera Omnia al Festivalului Internaţional de Poezie 'Lucian Blaga' (2004), Premiul pentru proză pe anul 2007 al Bibliotecii 'Octavian Goga' din Cluj Napoca.

A fost "Cetăţean de Onoare al oraşului Avrig" din mai 2013. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Adrian Dădârlat)