Criticul de artă Diana Marincu, director artistic al Fundației Art Encounters din Timișoara, unul dintre curatorii proiectului care va reprezenta România anul acesta la Bienala de Artă de la Veneția, afirmă că arta expusă publicului în Pavilionul țării noastre oferă o experiență nu doar valoroasă artistic, ci și autentică în întregimea ei.

Sursa: Anca Benera, Arnold Estefan

Cea de-a 61-a Expoziție Internațională de Artă - La Biennale di Venezia, cu tema 'In Minor Keys'/'În tonuri minore', se deschide publicului larg pe 9 mai. România este reprezentată de artiștii Anca Benera și Arnold Estefan cu 'Marea Neagră la plural - Compoziții pentru ochiul sonor''/ ''Black Seas - Scores for the Sonic Eye', o instalație audiovizuală și sculpturală de mari dimensiuni, realizată special pentru acest context, curatoriată de Corina Oprea și Diana Marincu.

Foto: Noar Oprea

'Marea Neagră este atât un subiect în sine, cât și o metaforă pentru ceea ce trăim azi, într-o lume fracturată și divizată. Artiștii au o relație specială cu acest loc. Anca s-a născut la Constanța, iar îmbinarea dintre observația științifică și respirația profundă a mării și-a găsit ecoul la propriu și la figurat în Pavilionul României, unde amplitudinea instalației gândite de artiști marchează de fapt un mod de imersare artistică, caracteristic practicii lor. Artiștii lucrează pe termen lung în anumite zone geografice și cu anumite subiecte care țin de politica resurselor, de militarizarea naturii și de 'vocea' mediului înconjurător, astfel încât ceea ce se vede în expoziții este mereu un decupaj redus al unei cercetări arborescente și al unor trasee ale cunoașterii vizuale aproape enciclopedice, îndrăznesc să spun', a declarat Diana Marincu pentru AGERPRES.

Sursa: Anca Benera, Arnold Estefan

Ea spune că ideea mării ca organism viu, intens, schimbător, plin de turbulențe înțelese științific, dar neelucidate politic a contribuit la dezvoltarea unei pluralități de puncte de vedere precum o hartă sonoră a unor mișcări în adâncul 'anoxic' al memoriei colective.

Sursa: Anca Benera, Arnold Estefan

'Alături de Corina Oprea, ei au parcurs încă de acum aproape doi ani pașii contextualizării filosofice, politice și ecologice ale acestei teme, iar în cadrul expoziției de aici toate aceste dialoguri sunt 'topite' în construcția finală. Broșura care însoțește proiectul, de altfel, conține câteva fragmente ale acestor contribuții: Shahram Khosravi și Svitlana Matviyenko, cărora li s-a alăturat Francoise Verges', a precizat curatoarea.

Sursa: Anca Benera, Arnold Estefan

Diana Marincu este de părere că proiectul realizat de cei doi artiști este unul 'foarte empatic și bine calibrat la tipul de sensibilitate cu care lucrează Bienala în acest an'.

'Nu știu dacă schimbarea de ton care se simte acum la această ediție este potențată și de dispariția prematură și tragică a curatoarei Koyo Kouoh, dar cu siguranță că mecanismele unei opulențe ale artei contemporane angrenate în aceleași circuite de producție și de piață, vizibile la unele ediții din urmă, de data aceasta s-au atenuat și nuanțele curatoriale ale echipei care a dus mai departe proiectul prefigurat de Koyo Kouoh pare că s-au hrănit din alte tipuri de agregări creative și colective, și dintr-o mai profundă conectare la metafore existențiale, la literatură și la poezie. 'În cheie minoră' poate avea multiple semnificații cu care rezonează și proiectul nostru: istorii scufundate și invizibile, mai degrabă decât narațiuni cunoscute; voci joase în locul celor zgomotoase; acordarea unui 'spațiu' sunetului și nu doar dominației imaginii; armonizarea unor voci și nu competiția pentru una singură', a explicat criticul.

Sursa: Anca Benera, Arnold Estefan

Referindu-se la instalația video-sonoră sculpturală despre suprafața Mării Negre și partea ei nevăzută din Pavilionul României din Giardini, Diana Marincu a arătat că vizitatorul este invitat să zăbovească în spațiul alocat țării noastre în primul rând de 'efectul sonor și vizual de transpunere totală în lumea subacvatică și în registrul unui mediu care conservă viața și istoria'.

'În primul rând, este efectul sonor și vizual de transpunere totală în lumea subacvatică și în registrul unui mediu care conservă viața și istoria, prefigurând totodată întrebările care ne ghidează viitorul: care este rolul fiecăruia dintre noi în relația cu mediul pe care-l locuim adesea atât de intruziv și cum ne raportăm la fracturile actuale ale lumii? Sunetul pe care-l auzim în Pavilion este aproape hipnotic, transpunându-ne într-un moment de conectare absolută cu natura și cu valurile mării. Imaginea video la care asistăm, expresia vocală a performerei Diana Miron, alături de calibrarea fină sonoră realizată de Simina Oprescu, obiectele sculpturale care reinterpretează balizele din diferite mări conectate cu Marea Neagră, toate elementele acestea funcționează precum o orchestră în care limbajul, așa cum îl cunoaștem, este descompus și recompus în alte structuri de comunicare, de îmblânzire reciprocă și de empatie', a spus Marincu.

Celelalte lucrări, a adăugat curatoarea, extind tematica din Pavilion și punctează două subiecte distincte. 'În 'The Delusion of Commons', o sculptură și o serie de desene imaginează un viitor subacvatic în care apar noi forme de viață, iar 'Blue Ground' urmărește viața unui diamant fugar, conectând portul din Constanța, unde a fost construită nava Benguela Gem, folosită pentru extragerea diamantelor din Namibia', a dezvăluit Diana Marincu.

Criticul a menționat că atât ea, cât și Corina Oprea au avut numeroase colaborări cu Anca Benera și Arnold Estefan, de la prezentări în expoziții, la producții mari, susținute de instituții și itinerate ulterior.

Foto: Victoria Tomaschko

'Subiectul și cercetarea asupra Mării Negre au fost demarate de colega mea împreună cu ei în urmă cu doi ani, iar eu m-am alăturat în momentul deciziei de a candida pentru Pavilionul României. În general, Anca Benera și Arnold Estefan lucrează destul de autonom, configurându-și în propriul atelier ceea ce propun mai departe, de la temă, la estetică și la metodologie, dar cred că 'acompanierea' lor pe acest drum ne-a îmbogățit pe toți cei implicați și schimbul de idei și de experiențe a influențat în final punerea în scenă a proiectului', a subliniat Marincu.

Despre colaborarea cu organizatorii evenimentului (Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român și Ministerul Afacerilor Externe), curatoarea a apreciat că aceasta 'a decurs bine', dar a remarcat că 'până acum marele noroc al României a fost simțul extraordinar al responsabilității pe care l-au avut echipele câștigătoare'.

'Nu am întâmpinat dificultăți de comunicare sau de orice natură. Sigur că realitatea cu care se confruntă an de an câștigătorii, aceea de a fi anunțați mult prea târziu și de a pune o presiune enormă pe echipa care merge la Veneția, nu e o noutate și ne-am asumat această provocare majoră. Cred că până acum marele noroc al României a fost simțul extraordinar al responsabilității pe care l-au avut echipele câștigătoare. Nu cred că autoritățile publice realizează că, de fapt, succesul Pavilionului României (care a fost mereu un standard de excelență) stă an de an în generozitatea extraordinară a fiecărui artist, curator, manager, care compensează prin propria contribuție un calendar care mereu lucrează împotriva ta și un timp prea accelerat pentru un proiect de o asemenea amploare. Aș vrea ca toată lumea să realizeze cât de mult din cultura română stă în efortul individual', a susținut Diana Marincu.

Ea a arătat că echipa proiectului românesc a început deja, la Veneția, panotarea expozițiilor.

'Etapele s-au succedat rapid, într-un timp destul de scurt. Arhitecții, tehnicienii, echipa de instalare au pregătit cele două spații, iar (...) instalația și lucrările prind contur în ambele locații din Veneția. Gândul meu preia acum direcția uneia dintre cărțile care m-au însoțit în acest proiect, Alien-Ocean, a antropologului Stefan Helmreich, care vorbește foarte frumos despre reziliența din mediul acvatic a microbilor marini și despre 'evoluție, involuție și revoluție'. Rolul dominant se poate schimba oricând, iar relația sinelui cu alteritatea și-ar putea găsi poate o 'etică oceanică' extrapolată la scară mai largă. Cred că arta pe care o vedem în Pavilionul României ne ancorează într-o serie de întrebări relevante azi și mai ales ne conectează simultan cu toate simțurile noastre, având parte de o experiență care nu e doar valoroasă artistic, ci și autentică în întregimea ei', a mai spus Diana Marincu.

Sursa: Anca Benera, Arnold Estefan

***
Deschiderea expoziției 'Marea Neagră la plural - Compoziții pentru ochiul sonor''/ ''Black Seas - Scores for the Sonic Eye' pentru profesioniști și presă va avea loc în perioada 6 - 8 mai și va include un performance și două vernisaje la Pavilionul României și Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția.

Expoziția, al cărei comisar este Ioana Ciocan, poate fi vizitată de către public între 9 mai și 22 noiembrie la Pavilionul României din Giardini și la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică (Palazzo Correr) din Cannaregio.

***
'Marea Neagră la plural - Compoziții pentru ochiul sonor''/ ''Black Seas - Scores for the Sonic Eye' este o instalație special concepută pentru Bienala de Artă de la Veneția, care se bazează pe o cercetare aprofundată a Mării Negre ca sistem ecologic și configurație geopolitică, unde istoriile rămân 'scufundate' în adâncul anoxic al mării. Această instalație polifonică funcționează ca o orchestră în care sunetul, imaginea, sculptura și materialele de cercetare artistică sunt corelate într-o structură articulată de artiști pentru a interoga istoria, memoria și cunoașterea legate de Marea Neagră.

Una dintre particularitățile Mării Negre o reprezintă vastul bazin anoxic - printre cele mai mari de acest fel din lume - unde descompunerea încetinește, iar adâncul devine o acumulare stratificată de epave, sedimente și microorganisme acumulate de-a lungul secolelor. Timpul se depune în straturi, iar marea documentează totul fără să șteargă nimic.

'Modelată de această stratificare și de turbulențele persistente la suprafața sa, marea reflectă o condiție extinsă: nu o geografie singulară, ci o stare comună în care forțele ecologice, geopolitice și economice se ciocnesc fără a ajunge la un echilibru. În acest sens, Marea Neagră devine o metaforă - o lentilă prin care putem observa o lume fragmentată în care diviziunile, instabilitatea și interdependența definesc realitatea prezentului', afirmă cei doi artiști - Anca Benera și Arnold Estefan.

***
Anca Benera și Arnold Estefan colaborează ca duo artistic din 2012 și locuiesc în prezent la Viena. Practica lor artistică abordează instalații multimedia, sculptura și desenul, explorând punctele de intersecție dintre istorie, mediu și politica resurselor. Lucrările lor recente analizează modul în care imaginarul militar modelează peisajele, climatele și comunitățile, examinând felul în care conflictele din trecut continuă să influențeze mediile în care trăim și viitorul pe care ni-l imaginăm.

Lucrările lor au fost expuse în muzee, centre de artă și bienale, printre care: Manifesta 15, Barcelona (2024); Kunsthalle Mainz (2025); Kyiv Biennial (2025, 2023, 2015); Matsudo International Art and Science Festival, Tokyo (2025); Creative Time Summit, New York (2024); 1st Klima Biennale, Viena (2024); Art Encounters, Timișoara, România (2024 - solo); Neuer Berliner Kunstverein, Berlin (2023 - solo); Biennale Jog ja XVII, Yogyakarta, Indonezia (2023); Whitechapel Gallery, Londra (2022); Museum Tinguely, Basel (2022); Migros Museum, Zurich (2021); Ludwig Museum, Budapesta (2021); Talbot Rice Gallery, Edinburgh (2021); 39th EVA International - Ireland's Biennial (2020); MUCEM, Marseille (2019); Art Encounters Biennial, Timișoara (2019, 2017); Frac des Pays de la Loire, Nantes (2018); MUMOK, Viena (2017); ZKM, Karlsruhe (2016); Vienna Biennale, MAK, Viena (2015); Off-Biennale, Budapesta (2017, 2015); Kunsthalle Wien (2014); 13th Istanbul Biennial (2013) și La Triennale, Palais de Tokyo, Paris (2012).

În 2022 le-a fost acordat Premiul Birgit Jurgenssen de către Ministerul Federal Austriac pentru Educație, Artă și Cultură, iar în 2023 au fost primii bursieri ai Postsocialist Art Centre din cadrul UCL, Londra.

***
Diana Marincu este curatoare, critic de artă și directoare artistică a Fundației Art Encounters din Timișoara. Este membră a AICA și face parte din board-ul IKT.

Activitatea sa se concentrează pe strategiile vizuale și narative ale construcției imaginii și pe orientarea postumanistă din arta contemporană.

A obținut doctoratul în istoria artei la Universitatea de Artă și Design din București, unde cercetarea sa s-a axat pe discursurile curatoriale privind construcția identității în expoziții globale, regionale și naționale.

În 2017, a co-curatoriat împreună cu Ami Barak cea de-a doua ediție a Bienalei Art Encounters, intitulată Life: A User's Manual, iar în cadrul Sezonului România - Franța 2018 - 2019 a curatoriat două expoziții, însoțite de cataloage, în Franța, la MUCEM din Marsilia și la FRAC des Pays de la Loire.

Ca parte a programului pe care l-a dezvoltat pentru Fundația Art Encounters, Diana Marincu urmărește să exploreze legăturile dintre scenele artistice învecinate din regiune, să stabilească colaborări artistice și coproducții și să sprijine generațiile emergente de artiști.

***
Corina Oprea este curatoare și scriitoare, activând în domeniile artei contemporane, performance-ului și culturii vizuale. Practica sa îmbină organizarea de expoziții bazate pe cercetare, programe publice și colaborări transnaționale, cu un angajament susținut față de abordările decoloniale, feministe și pedagogice critice.

Deține un doctorat de la Universitatea Loughborough (Marea Britanie), intitulat The End of the Curator - On Curatorial Acts as Collective Production of Knowledge, care poziționează expozițiile și practica curatorială ca spații de cercetare comună și transformare instituțională.

În prezent, Corina Oprea este curator invitat la IASPIS - Programul Internațional Suedez pentru Arte Vizuale, Design și Arhitectură din Stockholm. A fost membru al echipei curatoriale pentru Timișoara 2023 - Capitala Europeană a Culturii, unde a contribuit la programul de arte vizuale și performance și a co-curatoriat 'Chronic Desire - Sete Cronică' și 'Zona &'. Anterior, a ocupat funcții curatoriale la Moderna Museet (Stockholm), a fost director artistic al Konsthall C (Stockholm) și redactor-șef al L'Internationale Online. Este editor și coeditor al mai multor publicații critice, printre care Climate: Our Right to Breathe (K Verlag, 2022). Născută la București, trăiește și lucrează în Stockholm. AGERPRES/(AS - redactor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)