Spectacolul 'Ulciorul sfărâmat' de Heinrich von Kleist sau 'Disecția unei justiții eșuate în farsă', producție a Teatrului Stela Popescu, în regia lui Gelu Colceag, va avea premiera pe 18 și 19 februarie, la Sala 'Radu Beligan' a Teatrului de Comedie.

Potrivit unui comunicat al Teatrului Stela Popescu transmis, joi, AGERPRES, spectacolul nu propune doar comicul de situație, ci un râs inteligent și amar, care sancționează derapajele unei lumi în care justiția riscă să devină o simplă piesă de decor.

Din distribuție fac parte actorii Șerban Pavlu, Cristi Neacșu, Cătălin Frăsinescu/Vlad Logigan, Georgiana Herciu, Crina Matei/Manuela Hărăbor, Vlad Brumaru, Sorin Aurel Sandu, Ana-Maria Ivan/Cristina Danu, Irina Cărămizaru, Viorel Păunescu.

În arhitectura conceptuală a stagiunii 'Anatomia mașinăriei umane - un teatru cu ziduri împrumutate', Teatrul Stela Popescu propune o nouă incursiune în mecanismele vulnerabile ale societății. 'Ulciorul sfărâmat' de Heinrich von Kleist consolidează identitatea acestui demers, chestionând însăși structura de rezistență a adevărului. Spectacolul invită publicul să privească dincolo de fațadele instituționale, într-o zonă în care 'zidurile împrumutate' ale autorității ascund fisuri morale adânci. Piesa urmărește situația în care judecătorul devine, în secret, infractor, fiind forțat să prezideze o anchetă care duce, inevitabil, spre sine însuși.

Această producție stă, deopotrivă, sub semnul rigorii și al marilor întâlniri artistice, fiind marcată de prezența și viziunea regizorală a lui Gelu Colceag. Un veritabil profesor al scenei românești, regizorul realizează o 'vivisecție' a textului clasic, evidențiindu-i cinismul și actualitatea. Sub bagheta sa, comedia de moravuri devine o oglindă neliniștitoare, în care absurdul birocratic și corupția măruntă se împletesc într-un dans grotesc al subterfugiilor, precizează sursa citată.

'Cred că publicul va recepta această premieră, ca relevanță, cu reverberații din lumea contemporanului românesc, în primul rând datorită formidabilei intuiții a lui Kleist, care ia acest act al justiției, îl demontează și îl pune la vedere pe masă în fața noastră, adresând niște întrebări care, iată, acum la... 35 de ani de la schimbarea de regim sunt mai prezente ca oricând în societatea românească. Respectiv, care ar fi puterea reală a justiției de a schimba în bine lucrurile într-un spațiu? Justiția ca mecanism este suficient de bine controlată? Cine îl judecă pe judecător? Aceasta cred că este întrebarea fundamentală a spectacolului. Cine și cum îl judecă pe judecător? Este întrebarea care planează deasupra spectacolului și probabil o întrebare care va suna foarte tare în urechile multor spectatori de astăzi din România. Este fascinant paradoxul acesta... Dacă acțiunea este situată undeva mai departe în spațiu și în timp de noi, devine mai ușor să găsim corespondențe cu epoca noastră și cu locul în care trăim, decât dacă spui că se întâmplă acum și aici', spune Șerban Pavlu.

Vlad Logigan afirmă că spectacolul 'își propune să amuze dar să și emoționeze'.

'Omenirea, deși are acum telefoane, internet și face totul cu o mai mare viteză, în esență, nu s-a schimbat. Spectacolul nostru este într-un sens o tragicomedie. Își propune să amuze, dar să și emoționeze, să provoace râsul dar să și îndemne la reflecție', declarată și Vlad Logigan. AGERPRES/(AS - redactor: Petronius Craiu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Simona Aruştei)