Un set spectaculos de instrumente de scris care a aparținut juristului și academicianului focșănean Ștefan G. Longinescu, personalitate marcantă a culturii române de la finalul secolului XIX și început de secol XX, a fost scos din depozitele Muzeului Vrancei și expus publicului din Focșani pentru prima dată, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor Române.

Piesele oferă o incursiune în rafinamentul și gustul estetic al înaltei societăți focșănene de odinioară.

'Este vorba despre un set compus din șapte piese, realizate din lemn, bronz și onix verde, cu o estetică aparte, de inspirație barocă. Avem o scrumieră, un cuțit de corespondență, un sigiliu cu inițialele S.G.L., un tampon Buvard pentru hârtie sugativă, două călimări și tava decorativă pe care erau așezate toate aceste accesorii', a declarat, pentru AGERPRES, muzeograful Laura Nicoleta Dinu.

Ceea ce confirmă apartenența setului la familia Longinescu este sigiliul, piesa centrală a ansamblului.

'Sigiliul poartă clar inițialele lui Ștefan Longinescu și este, practic, indiciul de forță al acestui set. Fără el, nu am fi putut afirma cu certitudine că aceste obiecte i-au aparținut. Dar cu sigiliul în mână, totul devine limpede. Este o piesă personalizată, de comandă, realizată, cel mai probabil, într-un atelier de lux din Franța sau Germania, poate chiar în Berlin, orașul în care Ștefan Longinescu și-a obținut titlul de doctor în Drept', spune Laura Dinu.

Obiectele ies din sfera simplului instrumentar de scris, fiind lucrate minuțios, cu detalii ornamentale - flori stilizate, motive geometrice - și denotă un gust cultivat, atent la stil și eleganță. Piesele impresionează nu doar prin materiale - bronz și onix verde - ci și prin rafinamentul execuției și coerența compozițională a setului.

'Sunt piese rare, de o frumusețe aparte, care nu se regăsesc în mod obișnuit nici măcar în casele altor familii de vază din epocă. Nu e vorba doar de valoarea materială, ci de unicitatea și personalizarea acestor obiecte. Fiecare element are o funcțiune clară, dar este tratat artistic, cu o finețe aparte: de la forma tăvii, la decorația călimarelor sau a sigiliului. Setul, privit în ansamblu, trădează un gust estetic foarte cultivat, o selecție riguroasă, posibil făcută pe comandă. Le-am descoperit abia recent, în timpul procesului de digitalizare și reorganizare a depozitelor muzeului, și pot spune că, în cei 19 ani de activitate ca muzeograf, este pentru prima dată când am intrat în contact cu astfel de obiecte. A fost o surpriză plăcută și, în același timp, emoționantă să știu că astfel de piese, cu o istorie atât de bogată, se aflau ascunse în colecțiile noastre și pot fi în sfârșit puse în valoare', a subliniat Laura Nicoleta Dinu.

Setul a intrat în patrimoniul muzeului relativ recent, în 2023, fiind achiziționat de la o doamnă a cărei legătura directă cu familia Longinescu nu este pe deplin clarificată, dar prezența sigiliului oferă autentificare incontestabilă.

Setul de scris nu este singurul obiect de excepție din fondul Longinescu. Muzeul Unirii păstrează, de asemenea, o etajeră decorată cu fildeș și stâlpi decorativi cu aplicații de sidef ce decorau intrările în locuințele de epocă, dar și o trusă de voiaj masculină, spectaculoasă, dotată cu accesorii de îngrijire personală, considerate de lux la acea vreme.

'Sunt obiecte care, dincolo de valoarea lor funcțională sau estetică, au o valoare de patrimoniu afectiv și istoric. Vorbim despre o familie care și-a trăit viața în spiritul excelenței și al decenței, iar aceste obiecte păstrează o parte din acel spirit', explică Laura Nicoleta Dinu.

Fondul documentar al familiei păstrat de muzeu este unul dintre cele mai bogate din colecțiile locale: scrisori, fotografii, manuscrise, documente personale, toate reflectând o viață de familie articulată în jurul valorilor educației, culturii și loialității.

Iar setul de instrumente de scris al lui Ștefan G. Longinescu aduce în atenția publicului memoria unei familii care a modelat destinul intelectual și civic al Focșaniului pe final de secol XIX și începutul secolului XX. Prin fiecare detaliu ornamental, fiecare inițială gravată, aceste piese reconstituie atmosfera unei epoci în care educația, rigoarea și bunul gust erau repere esențiale ale elitei locale.

***
Ștefan G. Longinescu, fiul cel mare al unei familii numeroase, cu 19 copii, s-a impus ca una dintre figurile de referință ale vieții juridice și academice românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Format intelectual la Focșani și Iași, unde a absolvit Facultatea de Drept, el și-a desăvârșit studiile prin doctoratul obținut la Berlin, afirmându-se ulterior ca profesor universitar al Facultății de Drept, titular al catedrei de Drept Roman și, în mai multe rânduri, decan al instituției. Activitatea sa științifică intensă s-a concretizat în numeroase lucrări de specialitate, printre care și primul manual de 'Istorie a dreptului românesc', publicat în 1908.

Recunoașterea valorii sale academice a venit la 24 mai 1910, când a fost numit membru corespondent al Academiei Române, dar influența sa a depășit domeniul juridic.

'A fost un om care și-a format o cultură vastă, profund ancorată în realitățile intelectuale ale timpului său. Nu s-a limitat la domeniul Dreptului, deși acolo a excelat și a rămas în istorie prin contribuțiile sale teoretice, ci s-a implicat în multiple direcții. Împreună cu fratele său, Gheorghe G. Longinescu, a realizat cercetări pentru dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice din zona Vizantea, o preocupare științifică și practică rar întâlnită la un jurist. Avea o deschidere remarcabilă spre știință, spre educație, dar și spre frumos. Se simte, inclusiv din obiectele care i-au aparținut, că avea un gust estetic rafinat, o atenție pentru detaliu și un spirit care îmbina raționalul cu sensibilitatea artistică. Era, așa cum îmi place să spun, un adevărat om al secolului său, în cel mai nobil sens al expresiei', a apreciat Laura Nicoleta Dinu.

Familia Longinescu a fost un adevărat pilon al comunității focșănene. Tatăl, negustor și mic industriaș, a susținut educația tuturor copiilor, iar mama - Ruxandra Longinescu - rămâne o figură emblematică a feminității implicate civic.

'Ruxandra Longinescu a fost o femeie care, rămasă văduvă cu opt copii în grijă, nu și-a dat niciun copil 'pe lângă casa boierului', cum era obiceiul vremii, ci i-a crescut cu mult devotament și sacrificiu și le-a îndrumat pașii către cariere excepționale, în ciuda dificultăților pe care le-a întâmpinat. A fost decorată cu Crucea Elisabeta pentru acțiunile sale în sprijinul Armatei Române în timpul Războiului de Independență. O mamă severă, dar iubitoare, care le insufla copiilor ei rigoare, demnitate și idealuri înalte', spune Laura Dinu.

Printre frații lui Ștefan s-au numărat Gheorghe G. Longinescu, chimist de renume și membru al Academiei Române, și Nicolae Longinescu, inspector general în învățământ. AGERPRES / (A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Marius Frățilă, editor online: Irina Giurgiu)