Scriitorul, scenaristul de film și jurnalistul Răsvan Popescu a afirmat, sâmbătă, că volumul său 'România în derivă' reprezintă o întoarcere în istoria noastră recentă, din dorința de a scoate la iveală unele adevăruri dureroase despre ''felul nostru păgubos de a fi''.

'Ce avem aici? O culegere de articole de presă, o selecție după niște ani? Și asta, dar ar fi prea puțin. Eu o consider o revizitare, o istorie pe sărite, o întoarcere în istoria noastră recentă, în limitele în care poate să o facă presa. În încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat cu noi și cu mine, mărturisesc - cel puțin eu m-am bucurat de libertatea dobândită. Am scris conectat la tot ce s-a întâmplat în acești ani. Printre altele, am conservat în carte și unele experiențe personale la vârful Puterii. M-am căutat pe mine însumi și chiar m-am amestecat printre personaje. Este și o fărâmă din mine aici. Așa am devenit conștient de propria condiție', a spus Popescu, la lansarea cărții sale, care a avut loc în Spațiul de evenimente 'Mircea Sântimbreanu' din cadrul Târgului de Carte Gaudeamus Radio România.

El a mărturisit că a încercat să scoată la iveală unele adevăruri dureroase despre ''felul nostru păgubos'' de a fi.

'Am mers înainte întotdeauna din curiozitate. Acesta a fost motorul meu. Am mers în mină ca să văd cum e. Am mers la Guvern ca să văd cum e. Am mers la Președinția României ca să văd cum e. Astăzi păstrez, cum ar spune Theodor Paleologu, o bună distanță față de Putere. Însă, dincolo de întâmplări, fragmente de realitate, prinse aici ca într-un mozaic, puse una lângă alta, ambiția mea a fost să scot la iveală unele adevăruri dureroase despre felul nostru păgubos de a fi, uneori de neînțeles. Am încercat să povestesc cum suntem, să surprind mentalitățile în schimbare. Rezultă un portret vivant de țară aflată la răscruce, descumpănită, nesigură pe ea, superficială. Avem mereu o zi proastă și o stare de spirit cu așteptări mici și mari neputințe. Repetăm mereu aceleași greșeli. Ce zidim azi se dărâmă mâine. Ne consolăm mereu: trece și asta, merge și așa', a mărturisit Popescu.

În opinia acestuia, după Revoluție totul părea posibil.

'Era o poveste nespusă, o pagină nescrisă. Urma să ne schimbăm viața, să o punem în ordinea corectă și mai ales să construim pe ruine. S-a dovedit repede o fundație șubredă, profund viciată. V-ați gândit vreodată cum arătau ziarele în anii 90? Ce tiraje aveam? Peste milion. Și ce formate aveam? Erau ceva de genul acesta, cam atât de mari. Pentru că erau foarte multe lucruri acolo de consemnat. Astăzi, multe dintre ziare au ajuns așa, niște petice, care nu s-au retras complet în online. Este o coborâre, după părerea mea, ceea ce s-a întâmplat', consideră jurnalistul.

Și astăzi, susține Popescu, ducem după noi moștenirea comunistă.

'De câte ori o dronă rusească trece cu nesimțire hotarele noastre, noi avem așa o reținere. Ne uităm lung după ea. Poate pleacă. Poate cade singură. Pentru mulți, Europa Occidentală cu valorile ei rămâne și astăzi un miraj. Pentru că se simt neintegrați. Chiar dacă trăiesc în Vest, votează cu Estul. Ei bine, această situație trebuie înfruntată, nu există altă soluție. Uneori chiar într-o notă satirică, ironică, corozivă, așa cum am încercat eu aici. E și o formă de educație pentru cei care vin. Resemnarea este cea mai mare eroare. Trecutul nu trebuie menajat. Prezentul nu trebuie menajat. Și atunci mâine vom avea o șansă', a transmis Răsvan Popescu.

Cartea a apărut la Editura Junimea, în Colecția 'Omul și societatea contemporană'. AGERPRES/(A - redactor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Andreea Preda)