Muzeul Satului Bănățean (MSB) din Timișoara a deschis pridvorul Crăciunului cu glasuri de colinde și o expoziție cu peste 100 de icoane și obiecte bisericești, ce va fi disponibilă pentru vizitare până în 15 ianuarie 2026.

Expoziția prezintă, în mod inedit, o incursiune în timp a modului în care pictorii se raportează la reprezentarea sfinților, a materialelor și tehnicilor folosite, un dialog între nou și vechi.

Privind lucrările, diferențele sunt vizibile: cele noi par tipare în care doar melanjul culorilor face diferența între ele, fiind pline de viață, în timp ce din cele vechi, de secol XIX, străbat pioșenia, smerenia, căldura rugăciunii.

Foto: (c) Otilia Halunga / AGERPRES

'Icoana ar trebui privită ca un mijloc de comunicare cu Dumnezeu. Dacă este o icoană în care regăsim chipul Domnului Iisus Hristos sau al Maicii Domnului, atunci trebuie să vedem lucrurile ca fiind legătura noastră directă cu Dumnezeu, prin intermediul acelei icoane. Pentru că icoana ne amintește de momentul în care Mântuitorul mergea către dealul Golgotei și, așa cum spune tradiția creștină, una dintre ucenițele Domnului, Veronica, a întins un batic, iar pe acel batic pe care Domnul Hristos urma să-L folosească pentru a șterge picăturile de sânge, s-a imprimat Chipul Mântuitorului. Așa s-a încetățenit această idee, că de acolo avem chipul Domnului Iisus Hristos, pe o mahramă. Și de aici, iconarii au încercat să-L așeze într-o icoană. Pentru noi, icoana este reprezentarea Domnului, pentru că nu ne închinăm la lemnul sau la materialul din care este făcută icoana, ci la chipul reprezentat în icoană. De aceea, pentru orice om, atunci când are o icoană în casă, simte că-L are pe Dumnezeu', a explicat, pentru AGERPRES, părintele consilier cultural al Arhiepiscopiei Timișoarei, protopop de Timișoara Zaharia Pereș.

Potrivit părintelui, cel mai apropiat material-suport de sufletul omului, pentru icoane, este lemnul, pentru că are o frumusețe aparte, lemnul în sine oferind un spațiu sacru în mod deosebit, un simbol al răsunetului pe care Domnul Iisus Hristos avea să-l pecetluiască pe crucea din dealul Golgotei și să vorbească peste milenii.

Icoanele, veșmintele preoțești și alte obiecte de cult expuse provin din colecția Muzeului Satului Bănățean, de la Muzeul Catedralei Mitropolitane din Timișoara și biserici din județ, cele mai multe venind de la Chizătău.

Foto: (c) Otilia Halunga / AGERPRES

'Expoziția ne poartă, prin sfinții reprezentați în icoane, prin întregul an. Astfel, dacă Sfântul Gheorghe, numit în popor și Cap de primăvară, deschide cerul spre a întări legătura omului cu Dumnezeu într-un cadru mirific al naturii înfloritoare, tot așa ne gândim la Sfântul Dumitru încheie cerul pentru a-l deschide din nou în primăvară, Sfântul Gheorghe. Iar Sfântul Nicolae, nu reprezintă altceva decât simbolul bunătății și al omului care în acest răstimp, de la primăvară și până la toamnă, nu face decât să ne conducă pe fiecare în parte spre bucuria întâlnirii cu Hristos Domnul, la Peștera de la Bethleem. Și, cât este de frumos să știi că nu pleci la Betleem singur, ci că te-ai luat de mână cu un Sfânt. Fiecare creștin își găsește un Sfânt protector al casei sale. Când noi eram copii, la mine în familie, protectori erau Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Și ce frumos era, când la praznicul casei se adunau toți cei apropiați din sat, alături de cei ai casei!', explicat protopopul Zaharia Pereș.

El a propus Muzeului Satului Bănățean ca pe viitor să se extindă această colaborare, începută în urmă cu patru ani, și în fiecare trimestru să fie deschisă câte o expoziție de icoane, de țesături religioase (veșminte, steaguri bisericești), obiecte bisericești cu o valoare inestimabilă și de carte religioasă.

'Avem atât de multe cărți valoroase la Muzeul Catedralei Mitropolitane, care ar fi deosebit de important să fie cunoscute de cât mai mulți oameni. Dacă vorbim de Pravila de la Govora (1640) - câți oameni au avut în mână o asemenea carte? Vorbim despre Cazania lui Varlaam, despre Prima Biblie în limba română și așa mai departe. Sunt cărți de o valoare inestimabilă. Și atunci, dacă le-am așeza poate în mai multe expoziții, am face o colaborare permanentă care ar putea fi deosebit de frumoasă atât în spațiul acesta frumos al Muzeului Satului Bănățean, cât mai ales în sufletele celor care o vizitează. (...). Datorită bunelor relații pe care le-am făcut, în Muzeul Național de Artă al României există o galerie numită Galeria Românească, unde Arhiepiscopia Timișoarei are 11 piese de care răspund personal și care ne reprezintă pe noi, bănățenii, la nivel național', a arătat părintele consilier cultural Zaharia Pereș.

Foto: (c) Otilia Halunga / AGERPRES

Muzeograful Muzeului Satului Bănățean, Emilian Popa, a explicat, pentru AGERPRES, că astfel de expoziții scot la lumină odoare din zestrea MSB, iar prezenta ediție și-a propus ca noutate paralela între vechi și nou.

'Anul acesta, ne-am propus să facem o paralelă între icoane noi, făcute de copii și adulți și icoanele vechi, ca o parcurgere a timpului, până la icoanele de secol XIX și să vedem cum lucrează harul prin mâna pictorului, care a adus în lumină aceste picturi. Avem peste 100 de exponate, majoritatea sunt de la parohiile din județ, Belinț, Chizătău, Topolovățu Mare, din MSB, de la Catedrala Mitropolitană. Sunt pe sticlă, lemn, oglindă, metal, piatră, pânză. Veșminte bisericești vechi nu avem, pentru că acestea nu se păstrează. Au canon se fie arse după ce ies din uz, pentru că sunt sfințite și să nu ajungă în locuri nepotrivite. Pentru mine, ca restaurator, fiecare icoană are ceva aparte. Cele mai multe icoane sunt de la Chizătău. Cei de acolo vor să-și facă un muzeu propriu, au fost preoți cu evlavie, înclinați spre a păstra aceste lucruri și vor să și le expună. Până atunci, eu îi ajut să și le expună. Remarcabil este că nicio pictură a lor nu a trecut prin mâna restauratorului. Foloseau pigmenți naturali și de aceea își păstrează vigoarea, au fost protejate, nu au stat foarte mult în fum, sunt prăznicare și se schimbau des, poate chiar săptămânal', a relatat Emilian Popa.

Toate aceste icoane sunt prăznicare, scoase doar de sărbători mari, nu au fost afectate de fum și astfel se explică rezistența lor în timp. Doar la două dintre ele a căzut grundul și s-au exfoliat, fiind atacate de insecte. AGERPRES / (A - redactor: Otilia Halunga, editor: Marius Frățilă, editor online: Adrian Dãdârlat)