Prin fața Muzeului Național de Artă din Timișoara (MNArT) trecătorii se opresc o clipă, în aceste zile, să asculte acorduri din muzică de ciardaș, care străbat de dincolo de zidurile Palatului Baroc (MNArT).

Este clipa care te cheamă să descoperi muzele Muzeului Național de Artă din Timișoara (Palatul Baroc), simbol al Capitalei Culturale Europene Timișoara 2023, sunetul și culoarea.

În Muzeul Național de Artă din Timișoara, un sanctuar al culturii bănățene, se intră în vârful picioarelor, pentru că pășești pe multă istorie și cultură, care își au rădăcinile în secolul XVIII, când a fost ridicată opulenta construcție în stilul barocului vienez, sub Casa de Habsburg, după eliberarea Cetății de sub ocupație otomană, de către armatele imperiale apusene.

Pășesc întotdeauna cu sfială aici, pentru că memoria îmi derulează de fiecare dată prestigiul locului: după generalul Florimund Mercy, care a guvernat de aici Banatul, în aceste saloane au fost găzduiți împăratul Iosif al II-lea (1767), împăratul Franz Joseph (1872), cuplul regal Ferdinand și Maria (1923), precum și evenimente culturale deosebite, cu nume de glorie ale muzicii, între care compozitorul și pianistul maghiar Franz Liszt.

De această dată, ciardașul invită la noua expoziție 'Ethosul unei epoci', care dezvăluie lucrări reprezentative ale unor pictori maghiari ai Banatului și care s-au impus în istoria culturală a Timișoarei, dintre care se remarcă Karoly Brocky și Josef Ferenczy, curatoriată de muzeograful Alex Babușciac, în Galeria Arcade.

Cei doi pictori maghiari au avut destine care s-au intersectat în Timișoara: unul s-a născut aici și a murit la Londra, altul s-a născut în Transilvania și a murit în Timișoara.

Aveam 'să descopăr Luvrul' în MNArT, printr-o lucrare grandioasă semnată de Brocky, 'Nunta din Cana', o reproducere fidelă a lucrării sinonime semnate de Paolo Veronese, una dintre cele mai expuse picturi în muzeul parizian. Pânza a fost descoperită de Alex Babușciac în depozitul MNArT și a scos-o la lumină, după un proces de restaurare în laboratorul muzeului.

'Această expoziție s-a născut din dorința de a comemora două personalități artistice extraordinar de importante atât pentru pictura timișoreană și bănățeană precum și pentru pictura maghiară, în general. Este vorba de Karoly Brocky și Josef Ferenczy, marcând 170 de ani, respectiv 100 de ani de la decesul lor. Sunt expuse circa 50 de lucrări, inclusiv portrete ale elitei timișorene, peisaje, compoziții religioase și scene de muncă, reflectând stilurile distincte și influențele europene ale celor doi artiști. Expoziția evidențiază etosul epocii dualiste a monarhiei austro-ungare și promovează memoria culturală a minorităților etnice din regiune, fiind și o călătorie personală a curatorului (Alex Babușceac, n.r.) în istoria familiei mele bănățene mixte etnic', a declarat, pentru AGERPRES, Alex Babușciac.

Pornind printre simeze, trebuie 'să răspunzi' salutului episcopului Nemeth Jozsef, importantă personalitate a Banatului din acele vremi, care are mâinile pregătite pentru binecuvântare, iar vizavi, să-i dai binețe unei 'Femei bătrâne', al cărei chip dezvăluie privirea directă și ageră a femeii simple, care a văzut multe în viață fără să vorbească prea mult. Este, doar, în fața episcopului, nu-i așa?

Urmează o serie de portrete ale unor alte personalități ale Timișoarei, între care Franz și Barbara Weldin, unul dintre portretele timpurii realizate de artist (Brocky) la finalul studiilor sale de la Viena. Cele două lucrări au și fost expuse la Academia de la Viena. Franz Weldin a fost cel care l-a ajutat pe Brocky să își definitiveze studiile la Viena, pentru că tatăl lui Brocky a murit timpuriu.

După această poveste, am simțit că intru în cele mai profunde trăiri artistice ale lui Brocky, în capodopera vieții sale: 'Nunta din Cana'. O lucrare impresionantă, bijuteria MNArT, care redă întocmai lucrarea cu același nume a lui Veronese, din Muzeul Luvru.

'Este una dintre capodoperele MNArT, o reproducere după Paolo Veronese a 'Nunții din Cana'. Lucrarea este expusă în premieră, după foarte mulți ani în care a stat în depozit, date fiind de degradările masive pe care le suferise tabloul de lungul timpului. Este o lucrare care a avut în sine o călătorie foarte lungă, realizată de artist în jurul anului 1837, în timpul șederii sale la Paris. A călătorit cu el la Londra, unde a ajuns inclusiv să picteze și la Curtea Regală a Angliei, realizând și portretele reginei Victoria, a prețului Albert și a multor alți membri în alte societăți engleze. Apoi, lucrarea a fost donată testamentar poporului maghiar, a ajuns în 1857 la Galeria Națională a Ungariei de la Budapesta, iar în final, în anul 1910, a fost transferată la Timișoara. Tabloul a avut degradări mari și a intrat în laboratorul nostru de conservare și restaurare, unde s-a lucrat pe ea câteva luni pentru a-i trata rănile, era dat un strat de protecție foarte îngălbenit din cauza timpului, care a fost înlăturat cu multă finețe și s-a aplicat un nou strat protector. Brocky a utilizat inclusiv pigmenți în ultimele straturi de finisat (...)', explică curatorul expoziției.

O altă lucrare impresionantă este 'Mustrarea conștiinței', semnată de Josef Ferenczy, care îl reprezintă pe Iuda, îngenunchiat de remușcări, la picioarele lui Hristos Răstignit, îmbrățișat, parcă de pe cruce de Mântuitorul aplecat asupra celui care l-a vândut.

'Lucrarea a fost expusă și în cadrul Salonului de Iarnă de la Budapesta, între 1901-1902 și arată deja faza experimentală a lui Ferenczy, care este un artist de formație academică, dar deja în această lucrare experimentează cu noile curente în vogă de la momentul respectiv în Europa, în special cu pointilismul (asociere dintre mai multe puncte cromatice, culoare pură, care de la distanță creează o culoare distinctă, asemeni unui mozaic, n.r.). El era reformat, dar a lucrat la foarte multe comenzi pentru biserici catolice. De exemplu, el a realizat picturile din Biserica Piaristă, care face parte din complexul Gerhardinum din Timișoara', detaliază muzeograful.

Trecând prin fața altor portrete, care redau zestrea tinerilor miri sau personalități ale culturii bănățene, atmosfera se schimbă, trecem prin anii Revoluției pașoptiste, când 'Munții se mișcă' și ajungem în perioada postbelică, în lumea muncitorilor și în sala cuptoarelor a în care se topea fierul, la Reșița.

'Sunt lucrări care surprind fierari care lucrează la forje. Majoritatea de fapt sunt realizate la Reșița și surprind fierarii de acolo și industria fierului care influențează la momentul respectiv în Banatul Montan', punctează curatorul.

Pe cei doi pictori maghiari cărora le este dedicată predilect expoziția îi leagă faptul că sunt portretiști extraordinari, chiar dacă au experimentat stiluri diferite și au trăit în epoci diferite, iar ceea ce îi diferențiază este rigurozitatea tematică și stilistică a lui Brocky în timp ce Ferenczy Karoly aduce un spirit de experimentare, mai ales după anul 1900, potrivit muzeografului.

'Mesajul expoziției este acela că reactivează memoria celor doi artiști, aducându-i în prim plan și evidențiind bogăția culturală și identitară a regiunii, în contextul monarhiei duale și al diversității etnice', punctează Alex Babușceac.

Directorul MNArT, Filip Petcu, spune că 'Etosul unei epoci' este o expoziție foarte interesantă pentru Timișoara, pentru că reprezintă o perioadă de glorie a orașului, în care artele au culminat cu vârfuri de excelență, care pot fi remarcate pe simeze.

'Aceste vârfuri de excelențe sunt lucrări de pictură realizate de acești importanți pictori ai Banatului, care au trăit în Timișoara, care s-au hrănit din toată bogăția culturală a Occidentului, de care au putut avea parte în acele timpuri. Și grație unor colecționari remarcabili, cum a fost și Ormos Zsimond (fondatorul MNArT), aceste lucrări au rămas în patrimoniu muzeului. Marele nostru dar este faptul că am putut să ne ocupăm de ele. Până acum nu au fost în atenția curatorilor sau a muzeografilor MNArT, în ultima perioadă. Prin această focalizare, am reușit să le scoatem la lumină, să le restaurăm, să le punem în valoare și să le contextualizăm într-o poveste frumoasă, care anticipează și următoarea expoziție, 'Fragilitatea Eternului. De la Pompeii la Grand Tour până astăzi', care se va vernisa pe 28 noiembrie. O expoziție dedicată în mare măsură colecționarului nostru Ormos Zsigmond, dar în relația acestui om de cultură cu perioada Grand Tour, din care acesta a făcut parte. Prezenta expoziție conține peste 50 de lucrări, sunt foarte multe portrete, portrete academice, realizate cu o mare măiestrie de artist, sunt copii după lucrări celebre cum ar fi reproducerea Nunta din Cana, după Veronese. O lucrare spectaculoasă de mari dimensiuni, asupra căreia ne-am concentrat mult timp. A fost o mare provocare pentru echipa muzeului', arată, pentru AGERPRES, Filip Petcu.

Pe ciardașurile compuse de Mihai Reja, vernisajul a deschis expoziția 'Etosul unei epoci', care poate fi vizitată până în 22 februarie 2026. AGERPRES/(A - redactor: Otilia Halunga, editor: Karina Olteanu, editor online: Irina Giurgiu)