Expoziția 'Lemnul, Pânza și Vorba', care a reconstituit, prin piese de patrimoniu, obiecte de uz casnic și ritual, obiecte decorative, pictură și imagini, o lume aflată la marginea memoriei - satul românesc tradițional, s-a încheiat, joi seara, cu celebrarea gustului ca element de patrimoniu.

Expoziția 'Lemnul, Pânza și Vorba', produsă de Docuart la Hub Cultural Pavilion Art 360 de la parterul stadionului din municipiul Târgu Jiu, a reunit peste 300 de piese autentice provenite de la Muzeul de Istorie și Arheologie 'Alexandru Ștefulescu', meșteri populari, colecționari din zece sate gorjenești - Arcani, Boroșteni, Buduhala, Glodeni, Lelești, Polovragi, Ponoarele, Runcurel, Rătez și Tismana - colectate în urma unei cercetări de teren extinse realizate de Asociația Docuart în perioada iulie - octombrie 2025.

'În proiectul 'Lemnul, Pânza și Vorba', pe care l-am implementat pe parcursul acestui an cu cofinanțare de la AFCN, ne-am gândit în acest an să vorbim despre patrimoniul imaterial din Gorj, în primul rând, și ne-am oprit la cele trei elemente, lemnul, pânza, vorba, pentru că sunt elementele primordiale pe care le găsim în vatra satului, lemnul ca element de construcție, pânza ca material care era folosit în casă și evident în haine și apoi vorba, mă gândesc la tot felul de mesaje care întotdeauna circulau din gură în gură. Ne-am gândit (...) să încheiem în finisaj și să vorbim despre gust. Gustul ca patrimoniu și oralitatea sunt două lucruri foarte importante care vorbesc despre patrimoniul imaterial pe care nu le luăm niciodată în considerare, ni se par că sunt așa lângă noi și că sunt dintotdeauna și că poate că nu sunt atât de importante, dar de departe, ca o componentă care vine în completarea patrimoniului imaterial, mi se pare că partea aceasta de gust, de memorie a gustului, ca și partea de oralitate, sunt lucruri care evidențiază foarte mult identitatea locală', a declarat, pentru AGERPRES, managerul proiectului, Daniela Apostol.

S-a vorbit despre gust ca patrimoniu, despre cum felurile simple, aromele de acasă și gestul firesc de a împărți masa pot deveni forme vii de memorie și identitate.

'În povestea gustului, în afară de faptul că am concluzionat ceea ce s-a întâmplat în toată această perioadă, ne-am așezat la o masă, așa cum se ne place tuturor să stăm și așa cum se înfiripă cel mai bine partea aceasta de memorie, de amintire. Ne-am așezat la o masă lungă și împreună am stat de vorbă la un pahar de vin, servind produse tradiționale pe care un producător local ni le-a pus la dispoziție. Am vorbit despre ceea ce ne reprezintă și mi se pare de departe foarte important ca, atunci când vorbim despre un proiect de patrimoniu... mi se pare un pic greșit să ne rezumăm neapărat la o zonă. Eu chiar dacă sunt din București, cred că dacă vorbesc despre patrimoniul imaterial din Gorj vorbesc despre patrimoniul imaterial și-al meu, chiar dacă nu m-am născut aici, pentru că până la urmă, într-un fel sau altul, suntem într-un liant, într-o legătură continuă pe tot ce înseamnă pământul românesc, oriunde ne-am afla în colțul acestei țări, să vorbim despre patrimoniu imaterial de oriunde ar fi el este o responsabilitate, atâta timp cât nu vrem să ne pierdem identitatea', a adăugat ea.

În cadrul cercetării, două sate - Runcurel și Rătez - au fost documentate ca spații aproape depopulate, unde urmele locuirii și obiectele păstrate vorbesc astăzi, mai mult ca oricând, despre fragilitatea și forța memoriei colective.

'Am început cu cercetarea pe două sate depopulate, ne-am oprit asupra lor pentru că au metode diferite de depopulare și este vorba despre Runcurel și Rătez. Runcurel este un sat depopulat în urma exploatărilor miniere, unde mai sunt în jur de 20 de locuințe, oamenii nu mai au nici măcar apă, sunt alimentați cu apă potabilă de mașina de pompieri, care vine de trei ori pe săptămână, iar cei care au mai rămas acolo sunt oamenii care speră până în ultima secundă că cineva va veni și îi va salva și cimitirul nu va fi strămutat și casa lor nu va fi demolată și animalele lor nu vor pleca de pe bătătură, iar ei vor muri în propria casă. Sunt maxim 40 de persoane în 20 de case', a mai spus Daniela Apostol.

Ea s-a declarat impresionată de faptul că oamenii din satul Rătez sunt foarte conectați la un mod de comunicare învechit, cum ar fi clopotul bisericii, care încă îi mai adună pe localnici în fața bisericii.

'Celălalt sat, Rătez, este un sat și el depopulat, dar pe baza îmbătrânirii populației în mod natural, unde cred că mai sunt 12 familii pe care le-am găsit. Ce m-a impresionat la Rătez este că de-a lungul timpului a fost satul care întotdeauna s-a gospodărit singur, a avut prima bancă comunală, singuri au pus bani și și-au făcut o bisericuță pe care și acum o întrețin. De asemenea, comunitatea a contribuit și și-au făcut și un drum. Lucrul acesta de gospodărire pe care acum din păcate nu-l mai vedem în comunități a făcut ca acest sat încă să se mai țină, încă mai sunt case care sunt în picioare, e adevărat că sunt și unele pe care nu le mai vedem din cauza vegetației, dar poate povesti și poate prezenta istoricul unei comunități care a stat acolo și care de-a lungul timpului a avut și această componentă a voluntarilor pompieri - pe fiecare poartă, alături de număr, era o plăcuță și pe plăcuță exista unul din patru desene, fie o găleată de nisip, fie o lopată, o scară sau o găleată de apă, iar dacă, din întâmplare, începea un incendiu, până să ajungă pompierii fiecare locuitor știa cu ce trebuie să ajungă la incendiul respectiv', a mai povestit managerul proiectului.

Un loc aparte în expoziție l-a ocupat covorul realizat de Liga Femeilor Gorjene, sub îndrumarea Arethiei Tătărescu, piesă de o valoare istorică și simbolică excepțională, care amintește de rolul pe care femeile din Gorj l-au avut în promovarea artei populare și în păstrarea identității culturale a regiunii.

'Am avut un covor din anii '40, realizat de Liga Femeilor Gorjene, este un covor de la Muzeul Curtișoara, o superbitate de scoarță. Liga Femeilor Gorjene era condusă în acea perioadă de Arethia Tătărescu și mi s-a părut impresionant cum stilistica și modalitatea de așezare a elementelor în țesătură s-a păstrat până acum. Lângă el au fost expuse două covoare de la Tismana și așezarea stilistică a coloritului este oarecum identică și respectă ceea ce Liga Femeilor Gorjene a încercat să facă în perioada aceea pe această linie', a precizat Daniela Apostol.

Alături de piesele de patrimoniu, expoziția a inclus obiecte realizate în patru ateliere practice susținute de opt meșteri populari în vara lui 2025, care au transmis tinerilor cursanți cunoștințe despre împletit, țesut, cusut și pictură pe lemn și ceramică, precum și o serie de lucrări create special pentru proiect de pictorița Diana Marinescu, ce recompun scene din viața satului tradițional gorjenesc.

'Am mai avut în cadrul expoziției de la Târgu Jiu, deși proiectul n-a avut această componentă, dar ne-am dat seama pe parcurs că expoziția s-a construit oarecum singură, în urma atelierelor pe care le-am avut cu meșterii populari la culă, în parc, cu tinerii, unde am încercat să facem transfer de meșteșug, am avut împletituri de nuiele, pictură pe ceramică și lemn, țesut și cusut', a adăugat sursa citată.

Vizitatorii au putut admira scoarțe și marame din borangic țesute și purtate de aceleași femei la începutul anilor 1900, precum și ii cusute cu migală, fiecare piesă constituind un discurs autobiografic codificat în simbolistică textilă, registre cromatice și iconografie rituală.

'În afară de această componentă practică, am mai avut încă una de cercetare pe partea de port și anume ie, iar ce ne-a uimit a fost faptul că nimeni nu vorbește în curatoria unei ii despre faptul că ea reprezintă jurnalul unei femei, atât jurnalul femeii care a țesut-o, cât și jurnalul femeii care a purtat-o, pentru că o ie, atunci când ea este privită, poate cu mare ușurință spune dacă persoana este introvertită, extrovertită, căsătorită, are copii, este văduvă, este aplecată asupra părții spirituale. Sunt foarte multe elemente pe care le întâlnim în componenta esteticii văzută de noi, care nu este doar estetică, în care ea încerca să aibă nu doar o comunicare cu universul, își punea de exemplu simbolul rombului, pentru că era foarte important pentru ea să poată face copii, își punea un trifoi pentru că avea nevoie de noroc, crucea care e o componentă foarte importantă pe partea de spiritualitate, toate aceste elemente introduse pe ie sunt lucruri care într-un fel sau altul vorbesc despre purtătoare și mai ales despre statutul ei. Cu cât mâneca unei ii era mai largă, cu atât statutul ei era mai ridicat', a menționat managerul proiectului.

Unele dintre obiectele care au fost expuse au o vechime de peste 200 de ani, precum stâlpii de lemn cu motive sculptate care au aparținut vechilor gospodării gorjenești.

'Expoziția 'Lemnul, Pânza și Vorba' a reprezentat încununarea unui proiect foarte mare care a inclus, pe lângă creațiile făcute de tineri în cadrul atelierelor de creație cu meșteri populari, și aducerea în fața oamenilor a unor piese patrimoniu vechi de până la 200 de ani în cazul stâlpilor, dar și alte elemente care de multe ori sunt cumva omise, și aici mă refer, de exemplu, la batistele panotate. De asemenea, covorul Arethiei Tătărescu a reprezentat un alt obiect de anvergură și de importanță pe care am reușit să-l aducem în atenția publicului, precum și colecția de pictură care a venit să ducă totul într-o zonă de interes pentru oameni, nu doar prin obiecte de patrimoniu, ci și prin creații actuale, am vrut să reluăm cumva firul rupt între trecut și prezent, ca să avem un viitor cât mai coerent și am încercat să facem acest lucru prin împletirea tuturor firelor pe care le-am avut la dispoziție', a declarat, pentru AGERPRES, curatorul expoziției, Andrei Fășie.
 

Viceprimarul municipiului Târgu Jiu, Adrian Tudor, a spus despre această inițiativă că trebuie continuată, adăugând, în contextul închiderii în viitor a mineritului, că oamenii au spirit de antreprenor pentru a valorifica ceea ce înseamnă tradiții în județul Gorj și a le transforma în turism cultural.

'Aș putea spune că a fost și un experiment, am vrut să vedem cum este primită în comunitate o astfel de inițiativă. Ca cercetare, eu sunt mulțumit că s-au făcut lucruri și rămânem cu material video, cu interviuri, cu fotografii foarte importante pentru cercetare în viitor și pentru fondurile documentare ale județului. Reacția publicului a fost minunată, fiecare atunci când vedem un obiect tradițional, o ie, un covor, imediat ne ducem cu gândul la bunici, la vacanțe, la casa de la țară și avem ce învăța din ele. Acum le percepem altfel față de cum le percepeam când eram copii, atunci făceau parte din cotidianul nostru, tot felul de ștergare, tot felul de scoarțe, acum sunt mai rare, ne dăm seama de valoarea lor. Eu cred că genul acesta de inițiativă care scoate din depozite materiale ale meșterilor populari, materiale de patrimoniu, va trebui continuat, deoarece zona aceasta este una cu un destin destul de provocator în perioada următoare - Oltenia de sub munte, deoarece se închide o etapă, mineritul, și atunci trebuie să avem alternativă și să punem imediat în locul mineritului altceva, iar eu cred în puterea oamenilor de aici, în spiritul lor de antreprenori, în ecuația de turism cultural, ei pot să reușească cu un turism cultural, care înseamnă tradiții, gastronomie locală, obiceiuri', a precizat, pentru AGERPRES, Adrian Tudor. AGERPRES/(A - redactor: Oana Popescu, editor: George Onea, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Foto: Oana Popescu/AGERPRES