Arheologii Muzeului Județean Vâlcea au descoperit recent în interiorul Bisericii Sfântul Gheorghe din Râmnicu Vâlcea fundația unei bisericuțe care ar putea fi prima de zid din orașul de la poalele Dealului Capela, fiind datată în perioada de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea.

Biserica actuală, situată în Piața Centrală a municipiului, este și ea una dintre cele mai vechi din capitala județului Vâlcea, fiind considerată ctitorie a mitropolitului Teodosie (1688-1708) și a preotului Vlad din anul 1681, însă de mai mulți ani se vorbește de existența în acest loc a unui lăcaș de cult mult mai vechi și aflat în strânsă legătură cu marea familie a boierilor Rudeni.

Astfel, în urma cercetării arheologice din vară, realizată în vederea restaurării actualei biserici, arheologii au găsit mai multe dovezi care confirmă această ipoteză, între acestea fiind și ziduri în elevație de aproape un metru, cu toate elementele specifice unei biserici: pridvor, pronaos, naos și altar.

'Zidurile în elevație dețin trei faze de frescă, ultima fază, după modul de realizare al draperiei, putând fi încadrată în sec al XVII-lea. Surpriza cea mare a fost descoperirea unei faze mult mai vechi, zidul descoperit fiind păstrat doar prin fundație din piatră de râu, prinsă cu mortar de bună calitate. După măsurători, biserica veche deține o lungime de aproximativ 21 metri și o lățime de 6,20 metri. Faza veche nu deține abside pe naos (biserică de tip sală), catapeteasma fiind zidită și cu două intrări în altar: ușile împărătești și ușile diaconești aflate pe latura de nord. Tot în timpul cercetărilor s-a putut stabili că pe latura de sud a naosului exista o intrare dinspre exterior', a explicat, pentru AGERPRES, arheologul Ion Tuțulescu, coordonatorul acestei cercetări.

De altfel, și în urmă cu un an, când au efectuat un diagnostic arheologic în exteriorul bisericii, cercetătorii vâlceni au găsit indicii că în acest loc a fost chiar și un cimitir mai vechi și implicit o fază mai veche a actualei biserici, dar o datare cât mai exactă urmează să fie anunțată în urma analizei probelor prelevate.

'Au fost prelevate probe de mortar, atât din fazele bisericii vechi cât și din biserica actuală, analizele și rezultatele care o să ne parvină o să elucideze încadrarea cronologică a monumentului. Nu doresc să lansez teorii fără suport științific, dar există posibilitatea să ne aflăm în fața primei bisericii de zid din municipiul Râmnicu Vâlcea', a mai adăugat arheologul vâlcean.

Și directorul Direcției pentru Cultură Vâlcea, Florin Epure, spune că, deși pisania actualei biserici menționează anul 1681 ca dată de zidire, aceasta este amintită și cu 45 de ani înainte într-un document din vremea domnitorului Matei Basarab, emis pe 18 februarie 1636, prin care 'Stanciu Portărescu, fiul portarului Vlad, nepot al portarului Oprea din Râmnic, cu feciorii lui Dumitru, Nicola și Oprea, vând logofătului Pârvu un vad de moară în apa Râmnicului, din jos de Biserica Sfântul Gheorghe, cu loc cumpărat de la moșul Oprea portar'.

De asemenea, lăcașul de cult este menționat și în unele documente ale primei fabrici de hârtie din Țara Românească, întemeiată în apropierea acestei biserici de domnitorul Matei Basarab, fapt consemnat în prefața scrisă în slavonă de către Udriște Năsturel la 'Antologhionul' tipărit la Câmpulung Muscel în 1643 și în care laudă acțiunea domnitorului de a înființa 'moara făcătoare de hârtie' pe iazul morilor, vecină cu biserica 'Sfântul Gheorghe', situată în piața Râmnicului.

Actuala biserică, monument istoric de categoria B, a fost rezidită apoi între anii 1737-1738 de Ieromonahul Mihail, starețul Coziei, nepotul mitropolitului Teodosie, după ce în timpul războaielor ruso-austro-turce a fost incendiată și distrusă, precum și între anii 1857 și 1860, după cutremurele din prima jumătate a secolului al XIX, de către preotul Nicolae Simionescu cu sprijinul epitropului Iacovace Bujoreanu și sfințită de Sfântul Calinic de la Cernica, episcop al Râmnicului la acea vreme, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, așa cum reiese din inscripția prezentă în pronaos.

Și în anul 1923, Biserica Sfântul Gheorghe, care în 1906 apare ca filială a Bisericii Buna Vestire, este resfințită de către episcopul Vartolomeu, deoarece fusese profanată de trupele de ocupație ale armatelor Puterilor Centrale în Primul Război Mondial, iar între anii 1935-1942, biserica a fost complet renovată de preotul Ioan Marina - viitorul patriarh Justinian - care, după cutremurul din anul 1940, a construit casa parohială pe locul vechilor chilii. Alte lucrări s-au făcut după cutremurul din anul 1977, când s-a refăcut turla, iar la intrare a fost adăugat un fronton din piatra de Albești și mobilier sculptat din lemn de stejar.

În prezent, biserica se află în plin proces de restaurare printr-un proiect de aproape 21,6 milioane de lei cu finanțare din Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021-2027 ce urmează să se încheie la sfârșitul anului 2028. Obiectivele acestui proiect sunt pe de o parte consolidarea și restaurarea bisericii, iar pe de altă parte creșterea atractivității ei în special pentru turiști prin valorificarea potențialului său istoric și cultural, inclusiv prin noile descoperiri arheologice. AGERPRES / (AS - redactor: Ramona Dincă, editor: Marius Frățilă, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: Arheologul Ion Tuțulescu / Arhiva personală