Trei artiști fotografi orădeni, membri ai Asociației 'Etno Foto Art', au realizat recent o monografie fotografică cu peste 1.500 de imagini surprinse în comunitățile de gorali (munteni) din sudul Poloniei, ce vor fi expuse în luna noiembrie la Muzeul Național al Satului 'Dimitrie Gusti' din București.

'Începutul a fost chiar de pe băncile facultății de istorie, când am făcut un prim proiect pentru istro-românii din Croația, în 2019, născându-se astfel ideea să continui să caut valahi și în alte țări. Așa am ajuns apoi în expediție pentru valahii din Moravia, Cehia, în anul 2023, iar a treia expediție am făcut-o acum pentru goralii din sudul Poloniei. Este al treilea episod din acest serial de căutare a urmelor valahe în țările din Europa', a declarat marți, pentru AGERPRES, istoricul Constantin Demeter, pasionat fotograf și ghid de turism în Oradea, coordonatorul de proiect.

Potrivit acestuia, cei trei fotografi - Gheorghe Petrila, Ovidiu Gabor și Constantin L. Demeter - au realizat fotografii cu portul lor popular, femeiesc și bărbătesc, imagini cu numeroase case de lemn, specifice zonelor de munte și au descoperit cuvinte din graiul goral, care provin din limba română, în urma transhumanței ce exista odinioară în Carpații Europei Centrale.

Cei trei artiști fotografi s-au perindat, în perioada 22 august -22 septembrie, prin comunitățile rurale din zonele montane poloneze, unde trăiesc așa numiții gorali, care înseamnă munteni, în limba poloneză.

'Aceștia sunt cunoscuți în Polonia și în România deopotrivă că vorbesc un grai local având cuvinte cu origine valahă, datorită adevărului istoric că vechii valahi practicau transhumanța în Carpații Europei Centrale, inclusiv în munții din sudul Poloniei. În aceste așezări de munte, sătenii mai păstrează câteva cuvinte care-și au originea la păstorii valahi care se ocupau cu păstoritul', a precizat Constantin Demeter.

Aceste interferențe valaho - gorale (româno-poloneze) au reprezentat un interes aparte al fotografilor orădeni în documentarea lor istorică. De pildă, cuvântul 'bryndza' întâlnit doar în zona montană a Poloniei, exprimă, clar, cuvântul brânză învățat de păstorii polonezi de la păstori vorbitori de limba română. Sau termenul 'bacowa' fără corespondent în limba poloneză, asociat însă cu 'baciul' valah ce-și îngrijea oile pe munte.

Dar cele patru exemple cele mai grăitoare, care exprimă urmele păstorilor valahi, sunt, afirmă Demeter, acestea: kornuta, siuta (se citește ciuta), okaista (okiata - oaia cu o pată de culoare în jurul unui ochi) și mierlok (miel în grai goral), rasa de ovine Țurcana fiind binecunoscută goralilor crescători de animale.

Pasionații cercetători au mai găsit numeroase locuri în munții Poloniei care amintesc de cuvinte din limba română, precum vârful Magura, întâlnit și în Carpații României. Un alt exemplu, goralii din Sudul Poloniei spun la curcubeu, dunga, ceea ce uimitor.

Păstori de oi, odinioară, se găseau în toate țările carpatine: Cehia, Slovacia, Polonia, Ucraina, România, Serbia. În aceste țări, în regiunile muntoase până în zilele noastre se mai păstrează câteva cuvinte din vocabularul pastoral: gelata/geleta = recipientul de lemn în care se adună laptele proaspăt muls; urda = urdă; bryndza = brânză; kosar = coșară; watra, salasz/salaș = locul unde stă ciobanul cu oile; polana = poiană; pietra = piatră, kolyba = un regionalism pentru o casă mai mică; rumiga = rumegă; kamesnica = cămașă tradițională bărbătească; putnia = putină, trombita = trâmbiță; afina = afine; grapa = groapă, în sensul de pantă abruptă; kosa = coasa pentru cosit; slanina = slănină; vlna = lână.

'Acestea nu sunt cuvintele unei țări, ci cuvinte ocupaționale pentru domeniul pastorației, ale celor care se ocupă de creșterea ovinelor. Se cuvenea să acordăm atenție acestor cuvinte transfrontaliere, întâlnite în micile sate din vârful sau văile munților locuite de vechii valahi care au ajuns aici în urma transhumanței', a mai precizat Demeter.

Potrivit istoricului, turul căutărilor din acest serial s-ar încheia anul viitor, printr-o deplasare în Slovacia, pentru a descoperi urme de transhumanță valahă în munții din această țară. Toate aceste proiecte sunt finanțate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, cu fonduri nerambursabile.

Proiectul Asociației 'Etno Foto Art' din acest an a fost finanțat cu suma de 13.900 lei, pentru cazare, transport și hrană, cu o contribuție de 10% din partea solicitanților, regăsită în mărirea și transpunerea fotografiilor pe suport de hârtie. AGERPRES/(A - redactor: Eugenia Pașca, editor: Karina Olteanu, editor online: Simona Aruştei)