Un coif de paradă aparținând Asociației de Pompieri Voluntari din Sighișoara, înființată în anul 1873, care a fost restaurat de specialiștii Muzeului de Istorie din Sighișoara, a dezvăluit o adevărată istorie a modului de organizare și funcționare a serviciilor de pompieri din Transilvania, începând cu secolul al XVIII-lea.

'În colecțiile Muzeului de Istorie din Sighișoara unele cele mai interesante obiecte sunt cele ale pompierilor voluntari din Sighișoara. Astfel, acum câțiva ani colega noastră, Sorina Parchirie, a restaurat un coif de paradă care a aparținut Asociației de Pompieri Voluntari din Sighișoara. Această asociație a apărut în anul 1873 când profesorul Ludwig Schuller a propus întemeierea unei companii de pompieri voluntari în Sighișoara și astfel va apărea această companie compusă din patru grupe: cățărător, stingător, echipă de aprovizionare cu apă și echipa de protecție. Uniforma pompierului era formată dintr-o haină albastră cu o cască din alamă și o centură specială. În anul 1876 pentru antrenamentele săptămânale s-a constituit și un turn de cățărare, iar în 1909 un depou pe strada Morii. Această asociație avea în interiorul ei organizată și o fanfară care se întrunea cu ocazia diferitelor festivități și cu această ocazie a fost folosit și acest coif de pompier. Este o piesă interesantă care periodic o expunem în cadrul cadrul Muzeului de Istorie Sighișoara', a declarat, luni, pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara, Nicolae Teșculă.

Asociația de Pompieri Voluntari a funcționat până în data de 1 aprilie 1937, când locul ei a fost luat de către compania de pompieri din Sibiu, cu subunitatea aflată în Sighișoara, iar pompierii au devenit pompieri militari.

Restauratorul Sorina Parchirie de la Muzeul de Istorie din Sighișoara, cea care a redat viața acestui coif de paradă, îl descrie ca fiind confecționat din tablă de oțel pe care s-a aplicat un strat de vopsea neagră și cu o serie de accesorii excepționale.

'În partea superioară a piesei, pe un suport din alamă este fixat un pompon din păr de cal, de culoare neagră. În partea frontală a coifului este aplicată stema din alamă, în relief, a Imperiului Austro-Ungar, două acvile afrontate cu coroana imperială deasupra capetelor. Acvila din partea stângă ține în gheară o spadă, cea din partea dreapta are globul pământesc cu o cruce deasupra, la mijloc, sub ele, este înscrisă cifra 8, iar deasupra lor se află o coroană. Coiful este prevăzut cu două curelușe cu cataramă pentru închidere, acoperite cu solzi din alamă (câte 16 pe fiecare curelușă). Tot în partea frontală, se observă și două inițiale FH (...). Una dintre curelușe era foarte deteriorată și s-a înlocuit conform celei originale', a relatat restauratorul în Anuarul Muzeului de Istorie din Sighișoara, 'Alt-Schaessburg'.

Foto: Muzeul de Istorie din Sighișoara

Urmărind povestea coifului, mai aflăm că, în luna martie 1873, Primăria orașului Sighișoara a decis înființarea unei companii, a donat o pompă pentru stingerea incendiilor, 900 de guldeni și două camere în Orașul de Jos pentru sediul pompierilor.

De asemenea, că prima intervenție la un incendiu a fost în strada Baiergasse (astăzi strada 1 Decembrie 1918), în 27 iulie 1887 și că tot în acel an s-a înființat și o secție de pompieri a elevilor care se pregăteau de la o vârstă destul de fragedă, într-un cadru militarizat.

'După introducerea curentului electric (1906) s-a realizat un sistem de alarmă la care s-au conectat toate străzile orașului și s-au cumpărat unelte noi, pompe etc., pentru stingerea incendiilor. Începând de la această dată, incendiile au fost stinse rapid, încă din stadiul lor incipient. După anul 1920, compania de pompieri a orașului Sighișoara s-a dezvoltat. Membrii acesteia se întâlneau lunar, în prima duminică a fiecărei luni. După exercițiile obligatorii se mergea la restaurant. Pompierii sighișoreni aveau și un bal anual (...). Compania de pompieri voluntari s-a desființat, luându-i locul, la data de 1 aprilie 1937, secția de pompieri Sighișoara, conform legii din aprilie 1936, care prevedea înființarea de noi companii și secțiuni de pompieri, în special în Ardeal. Aceasta secție a intrat în organizarea Grupului de pompieri Sibiu, iar după război, subunitatea a fost trecută în subordinea Grupului de pompieri Brașov, până în anul 1968. După reorganizarea administrativ-teritorială, Sighișoara a intrat în componența județului Mureș și ca urmare, compania aparține din această dată de Grupul de pompieri al județului Mureș', mai precizează studiul citat.

Foto: Muzeul de Istorie din Sighișoara

Sorina Parchirie a arătat că istoria pompierilor din Sighișoara este legată de introducerea în Transilvania, de către Curtea de la Viena, în anul 1759, a Regulamentului de prevenire și organizare a stingerii incendiilor după modelul orașului Viena.

După 30 de ani, la 1788, Iosif al II-lea promulga un alt regulament pentru stingerea incendiilor, aparte pentru satele transilvănene, cu principii de prevenire valabile și astăzi.

'Regulamentul prevedea și obligația de a raporta toate incendiile conducerii comitatului, care trebuia să cerceteze cauzele incendiului. În cazul în care se stabilea că incendiul a avut loc din neglijența cuiva sau că a fost provocat dinadins, urmau ca vinovații să fie trași la răspundere și să suporte consecințele. Partea cea mai valoroasă a regulamentului o constituie cea referitoare la măsurile de prevenire, care enunță principii valabile și astăzi, printre care enumerăm: interzicerea iluminatului cu surse deschise, folosirea unor surse de încălzit sau coșuri necorespunzătoare, folosirea unor surse de foc și încălzit în vecinătatea materialelor inflamabile (...). În secolul al XVIII-lea, conform regulamentului elaborat, au apărut primele formațiuni de pompieri voluntari pe teritoriul actual al județului Mureș în localitățile Târgu Mureș, Târnăveni, Sighișoara, Reghin, Sovata, Ernei și altele', a subliniat Sorina Parchirie. AGERPRES/(A, AS - redactor: Dorina Matiș, editor: Karina Olteanu, editor online: Simona Aruştei)