Cele mai vechi și mai importante cărți vechi aflate în colecția specială a Bibliotecii ''Zaharia Boiu'' din Sighișoara, între care se regăsește Biblia comentată din secolul XV și gramatica lui Aldo Manuzio din secolul al XVI-lea, despre care se spune că erau cele mai scumpe tipărituri din acea epocă, vor fi evaluate și vor fi restaurate în cadrul unui proiect european, care urmărește recuperarea poveștilor din trecut.

''În cadrul proiectului 'Restory - Recuperarea pentru viitor a poveștilor din trecut: o abordare sinergică a moștenirii textuale și orale a comunităților mici', încerc, poate chiar săptămâna viitoare, să revin la Sighișoara însoțit de un restaurator profesionist, care vine de la Muzeul Unirii din Alba Iulia, să facem o evaluare a celor mai importante monumente librare, a celor mai importante cărți vechi, care au nevoie de o intervenție stringentă în vederea prezervării și restaurării. Una dintre țintele prioritare ar fi tocmai ediția în patru volume mari a Bibliei comentate. E o tipăritură extrem de rară, de la sfârșitul secolului al XV-lea care, după părerea mea, pe baza unor argumente științifice, pare să provină din biblioteca Conventului Dominican din Sighișoara. O ediție în patru volume, în trei volume în momentul de față, aici, care este într-o stare destul de proastă de păstrare și care ar avea nevoie de o restaurare profesionistă'', a declarat, pentru AGERPRES, conferențiar doctor Adinel Ciprian Dincă, coordonatorul proiectului și cadru didactic la Departamentul de Istorie Medievală, Premodernă și Istoria Artei a Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB).

Proiectul ''Restory - Recuperarea pentru viitor a poveștilor din trecut: o abordare sinergică a moștenirii textuale și orale a comunităților mici'' a fost accesat de UBB și implementat în 12 țări europene și urmărește revitalizarea unor tradiții prin inițiative antreprenoriale.

În cadrul cercetării efectuate la Biblioteca ''Zaharia Boiu'' din Sighișoara, Adinel Ciprian Dincă a descoperit și două cărți de gramatică ale lui Aldo Manuzio (Aldus Manutius în latină), care a fost un editor, gramatician și umanist italian, considerat unul dintre cei mai importanți editori din toate timpurile, cel căruia îi este atribuită și introducerea tiparului cursiv sau italic.

''Mai vedem două cărți de gramatică de la începutul secolului al XVI-lea, două cărți de gramatică foarte moderne, foarte scumpe, ale acelui moment, tipărite la Veneția de Aldo Manuzio. Sunt două exemplare aproape identice, erau printre tipăriturile din secolul al XVI-lea și reprezentau unele din cele mai scumpe cărți care puteau fi cumpărate în acel moment. Biblioteca locală avea cel puțin două exemplare. Cărțile școlare reprezintă realități în toată lumea, în toată Europa, din motive foarte simple: erau cărți de utilitate frecventă, intrau pe mâna unor copii care le distrugeau. Faptul că noi avem astfel de cărți păstrate arată o forță deosebită a bibliotecii școlare a acelor vremuri. Sunt două cărți de inspirație umanistă, erau niște cărți de învățare a limbii latine - apropo de discuțiile recente privind eliminarea limbii latine din curricumul-ul actual'', a precizat Dincă.

Potrivit profesorului, aceste lucrări se presupune că fac parte din fosta bibliotecă a Conventului Dominican din Sighișoara, despre care există date că deținea o colecție impresionantă.

''Conventul Dominican din Sighișoara era un excepțional facilitator cultural, din punctul meu de vedere. În cadrul Conventului Dominican își găseau refugiul, mai ales într-o fază mai târzie a vieții, numeroși oameni, numeroși bărbați cu educație universitară, foști preoți parohi. Aici funcționa o bibliotecă pe care o putem intui ca fiind destul de extinsă, care beneficia de donații testamentare, de exemplu una din 1502. Avem un inel metalic cu un lanț, care avea rolul de a lega volumul de un pupitru. Erau niște cărți înălțuite, așa-numitele libri catenati, care aveau rolul de a asigura păstrarea cărților în spațiul care era desemnat. Asta este o dovadă directă materială a existenței unei biblioteci cu acces public. Știm și din alte surse, referitoare la Brașov, despre modul de funcționare a acestor biblioteci dominicane, destinate cel puțin clerului local, dar și tuturor celor care erau capabili să scrie și să citească din acea epocă'', a afirmat Adinel Dincă.

''În cadrul proiectului, încercăm să facem chiar și o restaurare a acestor volume aflate într-o stare avansată de deteriorare (...). Din păcate, pe parcursul timpului, această bibliotecă dominicană s-a pierdut, s-a risipit, probabil urme ale volumelor respective mai sunt acum în custodia parohiilor luterane, dar se păstrează indirect și sub forma unor fragmente reciclate pe foi de pergament. Sunt zeci de astfel de piese în cadrul bibliotecii orașului Sighișoara. Și prin studierea acestor urme reciclate, refolosite, de coli de pergament, utilizate ca învelitori ale unor cărți mai recente, putem practic să facem o reconstituire virtuală a conținutului educațional intelectual sighișorean de dinainte de reformă'', a mai precizat coordonatorul proiectului ''Restory''.

În cadrul cercetării unor documente vechi, conferențiarul a mai descoperit ceva inedit: că Sighișoara avea un festival încă din anul 1579.

''În socotelile orașului din 1579 aflăm pentru prima dată despre existența unor reprezentații de artă organizate de studenți sau elevi, urmând exemplul unor reprezentanții similare ale elevilor din Brașov din 1542 - probabil cel mai îndepărtat antecesor al festivalului medieval ca act al reprezentărilor din Sighișoara 1579'', a susținut Adinel Ciprian Dincă.

Deși cartea veche românească din această bibliotecă este redusă ca număr, volumele deținute au o adevărată valoare istorică: ''Cântece câmpenești cu glasuri românești'', ''Acatist'', tipărit la Râmnic în 1784, un ''Acatist'' apărut la Blaj, în 1791, un ''Catavasier'' apărut la Râmnic în 1750, un ''Catehism'' tipărit la Sâmbăta Mare în anul 1726, ''Bucoavna'' lui Petru Pavel Aron apărută la Blaj în 1759 și ''Gramatica Românească'' editată de Radu Tempea, apărută la Sibiu în 1797.

Colecția de cărți rare găzduită la secția documentară a Bibliotecii municipale a luat naștere în anul 1684 și include volume vechi și importante, peste 30.000 titluri, cea mai veche carte datând din anul 1474. Colecția are caracter enciclopedic și deține lucrări de medicină, teologie, istorie, geografie, literatură și o arhivă valoroasă de ziare vechi.

Această colecție de cărți și documente vechi este destinată exclusiv cercetătorilor, publicul larg neavând acces.

Biblioteca păstrează în secția ei documentară un vechi și valoros fond de carte care provine din vechea bibliotecă a Liceului ''Georg Daniel Deutsch'' din localitate. Înființată inițial ca bibliotecă la îndemâna cadrelor didactice și a elevilor gimnaziului sighișorean, colecția a luat naștere la data de 16 septembrie 1684, din inițiativa rectorului de atunci, Martin Kelpius sau Kelp.

Biblioteca Municipală ''Zaharia Boiu'' din Sighișoara, sub forma ei actuală, a luat ființă în anul 1968, având ca nucleu colecția din anul 1684, a lui Martin Kelpius, iar între rarități putem reaminti nouă incunabule, printre care ''Papa Pius al II-lea'' și ''Elemente'' a lui Euclid.

''Această colecție a constituit nucleul bibliotecii moderne, care s-a îmbogățit treptat de-a lungul timpului, acum alcătuind cea mai valoroasă secție din cadrul acesteia. Prin vechimea și raritatea lor, exemplarele reprezintă veritabile izvoare de cercetare istorică. Printre cele mai valoroase dintre acestea se numără nouă incunabule din secolul al XV-lea, precum și șase calendare tipărite în anul 1486. Un alt moment important pentru bibliotecă este sfârșitul secolului al XVIII-lea, când începe procesul de reorganizare, catalogare și aranjare după format a cărților. Aceste acțiuni au avut la bază inițiativa rectorilor Georg Muller și Martin Schuster, care au acordat o atenție specială bibliotecii. În anul 1836 exista deja un fond de peste 600 de florini, destinat achiziționării de cărți. Pe lângă secția de carte veche, Biblioteca 'Zaharia Boiu' are două secții distincte: secția pentru adulți și secția pentru copii, fiecare având sală proprie de lectură. Din anul 1968, cele două secții își au sediul în clădirea care se află în centrul orașului, pe str. Hermann Oberth nr. 22. Aici se află 13  încăperi din care 7 sunt depozite. În aceste încăperi există un fond de carte de peste 120.000 de  volume'', se menționează pe site-ul Bibliotecii Municipale ''Zaharia Boiu''.

În 1968, fondul de carte deosebit de valoros al secției documentare a bibliotecii a fost mutat din clădirea gimnaziului, la etajul superior al clădirii situate în Piața Cetății, unde i-au fost atribuite patru încăperi spațioase, dintre care una servește ca sală de lectură. AGERPRES/(A, AS - redactor: Dorina Matiș, editor: Irina Poenaru, editor online: Gabriela Badea)

* Sursa fotografiilor: Biblioteca ''Zaharia Boiu'' din Sighișoara / Facebook.com