Cartea "Despre memoriile femeii şi alţi dragoni", cel mai nou titlu publicat de scriitoarea şi antropoloaga Raluca Nagy, documentează cei doi ani pe care aceasta i-a petrecut în Vietnam, unde a fost surprinsă de criza sanitară provocată de COVID-19, fiind nevoită să îşi prelungească astfel un sejur planificat iniţial în această ţară pentru mult mai puţin timp, ca o simplă vacanţă.

Subintitulată "Cum să-ţi retrăieşti copilăria după 30 de ani" şi scrisă sub forma unui epistolar, această carte de memorii este construită în jurul unor paralele pe care autoarea le face între România anilor '80, cea a copilăriei ei, petrecută în două cartiere periferice din Cluj-Napoca, Mănăştur (un cartier interetnic, locuit în egală măsură de români şi maghiari) şi Ozana, şi Vietnamul din prezent.

Raluca Nagy remarcă mai întâi de toate abundenţa de verde, pe care o compară cu cea din anii copilăriei ei, chiar dacă în Mănăştur nu existau palmieri şi nu obişnuia să mănânce fructul dragonului. De asemenea, vorbeşte de o naţiune de oameni foarte tineri, aşa cum era şi România anilor '80, ca urmare a faimosului decret dat de Nicolae Ceauşescu în 1977 prin care se interzicea avortul, dorindu-se o creştere a natalităţii. În 2020, media de vârstă în Vietnam era de 31 de ani, în timp ce în România era de 43 de ani, iar în Uniunea Europeană de 42.

De asemenea, Vietnamul este în prezent o ţară comunistă, aşa cum era şi România în urmă cu patruzeci de ani. Un alt factor care a favorizat această întoarcere în copilărie pentru autoare odată ce a ajuns în Vietnam a fost modul în care timpul pare să curgă acolo mult mai lent, aproape să se oprească în loc, dilatându-se, aşa cum percepem acest lucru când suntem copii.

Autoarea a povestit că plecase în Vietnam pentru un semestru sabatic, să termine al doilea roman. Practic, eram în propria-mi rezidenţă literară. Dar nu m-am putut abţine să scot trusa de antropolog în cei doi ani petrecuţi în Vietnam", a declarat autoarea pentru AGERPRES, reflectând asupra perioadei petrecute în această ţară exotică şi asupra modului în care încearcă să separe literatura ei de scrisul academic pe care îl practică în calitate de antropoloagă.

"Nu am reuşit deloc să învăţ limba vietnameză. Înţelegând doar pe sărite, mai mult inventam realitatea din jur, aşa cum face un copil. Cam asta e, în mare, şi miza retrăirii copilăriei după 30 de ani, la care mă refer'', a adăugat Raluca Nagy.

Departe însă de a vorbi doar de Vietnam, ea trece în revistă în această carte, care a văzut lumina tiparului în 2023, toate ţările în care a locuit şi lucrat, începând cu România - unde a locuit mai întâi la Cluj apoi la Bucureşti -, continuând cu Belgia, unde a continuat să se formeze ca antropolog, şi apoi cu Anglia, Japonia şi, în sfârşit, Vietnam. De fiecare dată, a mărturisit ea, i-a fost greu să se desprindă de vechea ţară şi la fel de greu să se adapteze la noul mediu.

De asemenea, nu îi este foarte uşor nici să se menţină la curent cu ceea ce se întâmplă în prezent în literatura română contemporană, un mediu la care se simte nevoită să rămână conectată, din momentul în care a început ea însăşi să scrie literatură. În acest sens, simte că împărtăşeşte anumite afinităţi cu celelalte autoare contemporane care locuiesc şi scriu în străinătate, cum ar fi, de exemplu, Ruxandra Novac (Germania), Moni Stănilă (Republica Moldova), Maia Levantini (SUA), Suzănica Tănase (Canada) sau Daniela Hendea (carea s-a întors recent la Zalău, după ce a locuit mulţi ani în SUA).

"Le citesc cu admiraţie şi solidaritate pe toate aceste autoare, iar de unele sunt apropiată. Sunt sigură că există afinităţi şi similitudini între noi, în primul rând legate de felul în care percepem România de la (mică sau mare) depărtare şi traseul nostru de când nu mai locuim acolo. Apoi, ne leagă (ne)înţelegerea lumii literare - cumva, bâjbâim prin ea împreună, de la distanţă. În anumite locuri ni se întâlnesc şi literaturile sau subiectele predilecte", a spus autoarea.

În acelaşi timp, distanţa complică şi modifică şi modul de lucru cu editura atunci când propune o nouă carte spre publicare, după cum povesteşte ea însăşi referitor la modul în care a colaborat cu editoarea acestei cărţi şi a celorlalte două publicate în România, Eli Bădică, coordonatoarea colecţiei n'autor de la editura Nemira.

"De aproape şapte ani, iată, lucrăm exclusiv online, eu pe diverse fusuri orare ale ţărilor în care trăiesc (UK, Vietnam, Japonia). Ne-a fost şi avantajos: în ultimii aproape cinci ani, fiind în Asia, seara la mine, e dimineaţa la ea; am câştigat astfel multe nopţi şi am progresat rapid, dar distanţa ne-a şi distrus nervii uneori," a mărturisit Raluca Nagy.

Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este în prezent lector asociat la Hokkaido University din Sapporo, Japonia. Din 2005, a publicat texte de popularizare a antropologiei, eseuri şi povestiri în majoritatea revistelor culturale din România. A contribuit cu proze scurte la volumele colective ''Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români'' (2016), ''Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă'' (2019), ''Izolare'' (2020), ''Perturbări în desfăşurare. O antologie a prezentului'' (2021) şi ''Retroversiuni. Antologie de proză scrisă de femei'' (2023).

''Un cal într-o mare de lebede'' (2018), primul său roman, a obţinut premiile pentru debut "Sofia Nădejde" şi "Observator cultural" şi a fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambery, Franţa. Cea de-a doua carte, ''Teo de la 16 la 18'' (2021), a fost nominalizată la Premiile "Sofia Nădejde" (2021), la Premiul Naţional de Proză "Ziarul de Iaşi" (2022), la Premiile "Observator cultural" (2022) şi Premiul Leibniz pentru Proză (2022). De asemenea, a fost finalista din partea României la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură 2022.

Raluca Nagy este şi co-fondatoarea platformei de flash-fiction Laconic, care îşi propune să revitalizeze interesul pentru literatura română contemporană.AGERPRES (RO - autor: Cristina Zaharia, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ady Ivaşcu)